Alpha(EXO)

Capitolul 11-Te omor!

-Sehun! Ce tot faci?

-Vroiam să te îmbrățișez.

-Am niște treabă. Deci fă asta cu Donald. Nu cu mine.

-Ce treabă?

-Să mă spăl pe mâini.

-Ce coincidență. Și eu trebuie!

Îmi ia mâinile între ale lui și mă târăște la chiuveta. Dă drumul la apă și își freacă mâinile de ale mele.

-De ajuns! Se aude un strigăt.

Îmi iau mâinile și mi le pun la spate.

-Sehun! Țipă Luhan

-Nu e ceea ce pare! Se apără el.

-Atunci ce este?

-Păi...

Luhan nu mai aștepta niciun răspuns. Mă apucă de braț și mă trase după el.

Am urcat la etaj și m-a băgat la el în cameră.

-Luhan. Ce ai ?

-Nervi!

-De ce?

-De ce? Cum de ce? Sehun încearcă să mi te ia și te aștepți să nu fac crize? Plus că tu îl lași!

-Lulu. Ești prostuț. Sehun nu are cum să mă îndepărteze de tine.

Mă pun pe pat.

-Sigur?

-Da. Zic eu în timp ce mă întind. Doamne. Nu știu cum faceți, dar de fiecare dată mă obosiți de dimineață.

-Scuze. Se urcă în pat și se uită la mine.

-Am ceva pe față?

-Da. Frumusețe.

-Lasă vrăjeala.

-Când te-am mințit eu pe tine?

-Păi...

Nu apuc să zic nimic căci acesta mă ia de ceafă și mă trage spre el.

Un sărut dulce și cald.

-Lulu. De câte pretexte ai nevoie ca să faci asta?

-Nu știu. Multe.

Se urcă pe mine lăsându-și greutatea pe trupul meu.

~Diana~

Aseară... După ce am venit de la sală, am văzut-o pe Jessy pe canapea dormind. I-am întrebat pe băieți de ce nu doarme în cameră și mi-au zis să nu o mișc de acolo.

Kai era foarte plictisit.

-Kai.

-Da, Diana.

-Vrei să mâncăm?

-Nu.

-Ok. Atunci eu mă duc să fac duș.

Ochii lui Kai au început să sclipească. Am încercat să ignor acest lucru și am fugit la baie.

Am intrat în cabină și am dat drumul la apă. Era așa de bine.

De o dată, simt cum mâinile lui își fac apariția pe sânii mei.

Kai intră în duș și mă strânge în brațe.

-Parcă ziceai că ești plictisit.

-Am realizat că nu pot sta departe de tine.

Ne-am culcat fără nici un alt incident. Dimineață, cobor la parter cu Kai de mână. Hopa. Am uitat că Justin vine azi. E un băiat prea agresiv și protector. Ne cunoaștem de 17 ani. Și având în vedere că stau mult cu Jessy mă tratează ca pe sora lui.

Mă ascund în spatele lui Kai.

După mai multe certuri aprinse între el și Jessy îl iau de mână și îl duc să îi vadă și pe restul.

În cameră, după ce a discutat o groază cu trupa i se năzare că vrea să o vadă pe Jessy.

-Vreau să îi dau ceva lui Jessy.

-Ce?

-Ceva.

Îmi iau repede telefonul și îi trimit mesaj.

D: " Unde ești?"

J:" În cameră cu Luhan. De ce?"

D:" Justin te caută.

J: " Spune-i unde sunt."

~Jessy~

După ce am vorbit cu Diana l-am dat la o parte pe Luhan de pe mine și m-am dus la baie. În secunda doi un cutremur mă făcu să cad pe wc.

-Ce naiba?

Nu era Justin dacă la asta vă gândiți.

Regina Clarion ieșise din brățară și acum părea că mă caută.

Regina sparge ușa camerei și urlă cât o țin plămânii.

-Am să te omor!

Pe Luhan îl imobilizează pe pat. Continua să mă caute. Mă găsește în baie

-E timpul să mori.

Minunat. Soacra vrea să mă omoare.

Își înfige mâna în părul meu și mă trage spre ea.

-Acum vei plăti pentru ce ai facut!

-Dar ce am făcut așa de grav?

-Ai insultat-o pe regină.

-Hai nu zău!

Regina mă mârâi și își băgă ghearele numite unghii în gâtul meu.

-Ah!

Încep să țip de durere.

Luhan se zbătea să se elibereze. Mă întrebam unde sunt restul. Aveam să aflu că acum sunt inconștienți.

-Mori, fetițo!

-Nu! Nu am să mor că îmi spune o femeie care se crede regină.

-Sunt rgină!

-Dacă tu ești regină, atunci eu îți spun că sunt Selen Gomez.

Nu știu ce e cu atâta tupeu pe capul meu. Cert este că reușesc să îmi scot ghearele din gât și să trag brățara de la mâna ei. Se preface în spirit și intra în una din pietre.

O iau și o pun la mână. Vila se zgudui.

Luhan reuși să se elibereze și veni în grabă la mine.

-Jessy! Sângerezi!

-Mă simt ciudat.

-Trebuie să scăpăm de sângele ăsta!

-Cum?

-Ai încredere.

Luhan îmi dă capul într-o parte și își lipi gura de gâtul meu.

-Serios? Asta e ideea ta? Să îmi lingi rana?

-Zi de nu îți place!

-Luhan!

-Gata! Uite! Am reușit să fac să nu mai ai nimic.

-Poftim? Ți-am mai zis că ești un ciudat?

-Nu. E prima oară.

După ce mi-am revenit l-am ajutat pe Luhan să îi trezească pe restul și să își aducă aminte cine suntem.