Fratele idol. Dragoste nebună! 》Finalizată《

☆Cap. 26☆

||2 saptamani mai tarziu||

~Sol pov.~

Astăzi e luni. Au trecut 2 săptămâni de când băieții sunt plecati in LA. De ce? Păi, în principal, trebuiau să vina acasă săptămâna trecută, dar s-a prelungit perioada de "odihnă", îi putem spune. Îmi e atât de dor de Suga. De câteva zile nu mi-a mai răspuns la telefon şi nu ştiu ce să fac, sunt îngrijorată. În momentul de față sunt în cameră încercând să mă decid cu ce să mă îmbrac.
Iau din dulapul meu o pereche de pantaloni scurti, iar din dulapul lui Suga un tricou alb lung. Îmi ciufulesc puțin părul, şi casc încă obosită. Ies din cameră pentru a mă îndrepta spre bucătărie să mănănc deoarece, DoHee a făcut paste, iar eu ador pastele. Ajunsă în dreptul scărilor, cobor cu privirea ațintită în telefon, şi încep să țip după DoHee pentru a vedea dacă e gata. Râsete se aud, iar eu îmi ridic privirea oprindu-mă în loc. Rămân blocată când îi văd pe băieți în sufragerie alături de DoHee.

-Nu cred!

Țip şi dau drumul telefonului din mână începând să alerg către Suga. Îi sar în brațe, acesta dând drumul bagajului din mână şi prinzându-mă pe mine. Îl sărut scurt pe buze, iar acesta face ochii mari. Îmi aduc aminte de băieți şi sar jos din brațele lui.

-Umm...

-DoHee nu e ceea ce pare!

Spune Suga rapid, iar fata începe să râdă.

-Ştie. spun zâmbind, iar Suga mă priveşte fericit.

-Şi băieții au aflat totul. spune cap de acadea, iar eu oftez uşurată.

-Ce uşurare...

Începem toți să râdem, după care îmi amintesc de pastele făcute de prietena mea.

-Kookie!

-Da?

-DoHee a făcut paste.

Spun către brunet, deoarece şi lui îi plac; mai ales cele făcute de DoHee. La auzul acestor cuvinte, aruncă bagajele şi începem amândoi să fugim în bucătărie. Ne aruncam pe scaune şi începem să țipăm ca din gura de şarpe că ne e foame.
În bucătărie apare şi Omma Jin râzând.

-De ce nu vă puneți voi de mâncare? Sunteți copii mari. ne cearta acesta, iar noi ne privim unul pe altul.

-TE RUGĂM! spunem amândoi la unison, iar acesta oftează.

În final ne pune paste la amândoi. Se alătura şi ceilalți şi începem să mâncăm toți, băieții povestind cum a fost în LA.
După ce termin de mâncat stau şi ascult poveştile băieților. Privind în jur, un sentiment copleşitor mă cuprinde. Nu pot să cred că am ajuns până aici. Din cauza mamei am ajuns în această țară, l-am întâlnit pe Suga, am întâlnit-o pe DoHee şi i-am cunoscut pe BTS. Nu-mi vine să cred. Pare a fi un vis. Dacă este un vis, mi-aş dorii să nu mă trezesc niciodată.
Sunt adusă cu piciorele pe pământ de către Suga care-şi agită mâna în fața mea.

-Sol eşti bine?

Întreabă băiatul puțin îngrijorat, iar eu zâmbesc şi aprob din cap.

-Ceilalți au plecat la agenție.

-Tu de ce nu te-ai dus?

Întreb privindu-l confuză, iar acesta chicoteşte.

-Cum să plec văzând că tu eşti pierdută în spațiu? spune făcând una din fețele lui caraghioase, iar eu chicotesc.

Mă ridic de pe scaun şi-l iau în brațe, după care oftez. Îşi înfăşoară brațele în jurul taliei mele, strângându-mă la pieptul lui.

-Mi-a fost dor se tine. spun cu voce murmurândă, iar el îmi sărută creştetul capului.