Fratele idol. Dragoste nebună! 》Finalizată《

⭐Cap. 3⭐

~Sol~

Ajung în fața sălii de detenție și intru leneșă. Baba care ne supraveghează stă la catedră citind o revistă. Își îndreaptă privirea încruntată spre mine ceea ce mă face să cred că am cam întârziat.

-Ai întârziat Nuzaki! mă mustrează baba. I-a un loc nou venito! îmi ordonă sfrijita.

Îmi rotesc privirea prin clasă și îl observ pe blondul tupeist de care mă tot lovesc. Pff..alt copil problemă? Măcar nu sunt singura! Mă duc lent către a treia bancă de la geam și mă așez pe scaunul confortabil. Îmi scot căștile din buzunar pentru a asculta muzică, după care îmi urc picioarele sus pe bancă pentru a avea o poziție (știu la ce vă gândiți mici perverși ce sunteți voi) confortabilă. Încep să privesc pe geam și mă pierd în gândurile mele.

Poate vă întrebați, cum de am luat din prima zi de liceu detenție, așa-i? Păi, aparent, profesoarei de engleză (da fac engleză) nu-i place să fie corectată de față cu restul clasei. Mda, am locuit 2 ani cu tata în New York și vorbesc engleză fluent. Dacă știam că baba aia e așa retardată mi-aș fi ținut gura.
Gândurile îmi sunt întrerupte de o foicică albă care mă loveste în cap. Revin cu picioarele pe pământ si dau o ochiadă prin clasă să vad cine a aruncat. Baba încă citește revista aia expirată, iar blondul navighează pe telefon.
Iau foaia și o despachetez, și observ că de fapt este un bilețel.

Hei Nuzaki! Ști, îmi place atitudinea ta arogantă și nepăsătoare, dar în liceul ăsta eu sunt cel arogant și nepăsător. Așa, ca să ști.

Citesc lent toate cuvintele frumos caligrafice, după care îmi dau ochii peste cap. Blondul a scris bilețelul. Pff...
De parcă-mi pasă mie că el e cel arogant și nepăsător. Și de unde draq îmi știe numele? E vreun disperat sau ceva?
Îi răspund la bilețel după care i-l arunc înapoi și-l nimeresc fix in cap.
După ce i-am trimis înapoi bilețelul cu răspunsul meu sec și arogant, nu mi-a mai trimis nici un bilețel.

•După 3 ore lungi de detenție•

O aud pe babă cum oftează si se ridică de la catedră zicând:

-Gata pedeapsa inculților! Plecați acasă! ne ordonă pe un ton acru baba retardată.

Mă ridic luându-mi lucrurile și ies rapid din sala de detenție. Trec pe lângă 5 tipi îmbrăcați cu echipamentul echipei de baschet care încep să fluiere după mine, iar eu mă întorc și le arăt degetul din mijloc.
Ajunsă afară din liceu o văd pe mama așteptându-mă în fața porții, sprijinită de mașină.
Odată ajunsă lângă ea, observ că bate nervos din picior.

-Hei! mormăi sec.

-Hei? Ai fost din nou în detenție din prima zi Sol! mă mustrează femeia.

-Așa și? răspund nepăsătoare.

-Ce ai mai făcut acum? mă întreabă masându-și tâmplele. Ai spart tabla?

-Nu! sec

-Te-ai luat la bătaie cu cineva?

-Nu!

-Ai făcut farse profesorilor?

-Nu! spun rânjind.

-Ai rupt sau spart ceva în școală? mă întreabă cu o sprânceană ridicată.

-Nu! intrând în mașină.