☆Cap. 8☆

2.9K 148 17
                                    

°°Scene +18 apar în acest capitol, pe la sfârșit! Csf..sunt o mică perversă, hehe! :>°°

-------------

~Sol pov.~

Mă trezesc de dimineață pe canapeaua din living și simt o durere groaznică de cap. Sunt în pijamalele mele cu unicori, iar palma îmi e bandajată. Părul meu este ciufulit și am o față de clown deoarece am uitat aseară să mă demachez. Fug pe scări până ajung la mine în cameră și intru rapid în baie. Îmi fac rutina zilnică după mă îmbrac cu uniforma pentru încă o zi de liceu. Îmi iau rucsacul coborând scările pentru a ajunge mai repede la mașina lui Suga. Ajunsă în sufragerie îl văd pe blond tolănit pe canapea și schimbând canalele la televizor în nenumărate rânduri.

-Nu vi la liceu? îl întreb aproape mormăind.

Acesta mă privește cu coada ochiului oprindu-se din schimbatul canalelor, dupa revenind la actiunile lui inițiale spune cu jumătate de gură:

-E sâmbătă!

Când aud îmi dau o palmă mintal și ca să nu mă fac si mai mult de răs decât m-am făcut deja, plec tăcută pentru a mă schimba în ceva mult mai lejer pentru mine.

Când aud îmi dau o palmă mintal și ca să nu mă fac si mai mult de răs decât m-am făcut deja, plec tăcută pentru a mă schimba în ceva mult mai lejer pentru mine

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Cobor înapoi în sufragerie, dar de data asta direcția mea fiind bucătăria. Din nefericire, nu o găsesc pe mama acolo așa că-mi iau doar un măr și merg din nou în sufragerie. Înainte să ies pe ușă mă întorc spre blond.

-Unde-s p.părinții noștri? întreb gutural parcă aceste cuvinte nevrând să-mi iasă pe gură.

Blondul mă privește rece cu expresivitatea feței moleșită dând din umeri. Acest gest mă face să-mi dau seama că habar nu are nici el de plecarea celor doi.
Oftez si ies pe ușă lăsându-l pe acesta singur în casă și încep să mă plimb prin oraș.
Ajung în parc unde mă plimb timp de o oră buimacă pe aleile frumos pavate. Mă așez pe o bancă din zonă și toate gândurile mele profunde mă cuprind.
Îmi privesc mâna bandajată de blond și oftez.
Nu-l înțeleg deloc pe Suga! Aseară nu s-a dus la club cu prietenii lui doar ca să mă ajute pe mine, acțiune care m-a făcut să cred că este un om bun și se ascunde după o mască a aroganței. Însă, în dimineața asta s-a purtat atât de glaciar și nepăsător, încât m-a făcut din nou să-l condamn pentru comportamentul lui.
Mă decid să o sun pe DoHee deoarece este singura mea prietenă de când am ajuns în această țară și e singura care mă înțelege. Caut în agendă până dau de numele ei. O apelez, iar vocea ei se aude rapid.

•La telefon•

-Alo! se aude vocea fetei de la celălalt capăt.

-Hei DoHee! spun cu glas stins și puțin răgușit.

-Ce s-a întâmplat? spune fata vizibil îngrijorată.

Fratele idol. Dragoste nebună! 》Finalizată《Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum