Fratele idol. Dragoste nebună! 》Finalizată《

☆Cap. 16☆

|Dupa 3 zile|

~DoHee pov.~

3 zile afurisite au fost de ajuns încât să mă facă să urăsc simplul fapt că trăiesc. Liceul a fost un chin, la fel si certurile pe care le-am avut cu câțiva dintre colegii de la liceu. Însă, nu m-am putut gândii decât la prietena mea cea mai bună care de 3 zile sta într-un spital afurisit, într-un pat şi nu vrea să se trezească.
Clopoțelul sună anunțându-ne că orele s-au terminat. Pe hol îi aştept şi pe băieți pentru a merge la spital la Sol. Aceştia vin spre mine în aceiaşi formație, dar Suga lipseşte..din nou.
In timp ce se apropie de mine ma trezesc intreband:

-A mers la Sol din nou? spun oftând.

-A mers? spune Kookie uimit.

-Nici nu a plecat aseară de la spital! spune Jin îngrijorat.

-E normal să-şi facă griji pentru ea. Pana la urma sunt frați. spune J-Hope, iar noi toți oftăm.

-Să ne oprim să luam de mâncare pe drum spre spital. spun tristă, iar Rap Mon mă i-a în brațe pe la spate şoptindu-mi la ureche: "O să se trezească! Nu te îngrijora!"

Reuşesc cumva să-i sărut obrazul şi să-i mulțumesc că-mi e alături, după care îl privesc pe Jimin care stă foarte tăcut şi are fața aceea de gânditor. Ce o fi în neregulă cu el? îmi spun mintal, dar ies rapid din aceste gânduri, gândindu-mă din nou la Sol şi la bietul Suga.
Ajungem la spital şi mergem spre salonul fetei in grabă. Deschid uşa şi-l găsesc pe Suga stând pe scaun lângă patul fetei. Ma duc spre el şi-i pun mâna pe umăr. Îşi întoarce capul spre mine şi-i pot observa cearcănele de sub ochi semn ca nu a dormit toată noaptea.

-Du-te şi odihneştete! O sa stau eu aici. spun către el, iar el dă din cap negativ.

-Voi sta lângă ea până se trezeşte. spune cu un zâmbet trist pe față.

-Ai mâncat ceva măcar? îl întreb şi pot să-i aud stomacul care face gălăgie.

-Nu-mi e foame. spune sec privind din nou spre fată.

-Au venit parinții fetei şi mi-au zis să vă chem afara pe hol. spune o asistentă care tocmai intrase în salon.

-Bine. Vă mulțumim! spun respectuasă. Ne întoarcem! spun catre Suga, iar el apleacă din cap.

Ies pe hol şi o gasesc pe mama si pe viitorul tata al lui Sol. Ma aplec in semn de respect spre barbat dupa care o iau pe mama lu' Sol în brațe, aceasta începând să plângă.

-O să se trezească. Ea mereu a fost o fata puternică. îi spun, iar ea îşi trage nasul şi-mi da drumul.

-Mulțumesc că eşti aici DoHee. spune zâmbind trist.

~Sol pov.~

"Sunt prinsă în această cameră albă de câteva minute bune, şi nu ştiu ce să fac. Îmi sunt proiectate cu viteza luminii imagini nedescifrabile pe care nu le pot înțelege. Nu-mi aduc aminte cine sunt, nu ştiu unde sunt sau ce am pățit. Toată memoria îmi e ştearsa, iar totul arata ca un vis. Mă ciupesc de câteva ori, dar nu e un vis.

-Alo! E cineva? tip de cateva ori, dar nimic.
-Îmi puteți spune unde sunt sau măcar, ce am pățit? Alo! țip din nou dar nimic.

Brusc, toata camera alba se transformă într-o cameră de spital unde pe un pat e întinsă o persoană, iar un băiat stă lăngă aceasta pe un scaun. Mă apropii de ei şi-mi duc mâna la gură când observ că persoana de pe pat sunt e.eu. Fac ochii mari, iar primul gand din mintea mea a fost că probabil am murit.
Îmi întorc capul spre băiat încercând să-mi dau seama cine e. Mi se pare foarte cunoscut. Încerc să-i ating chipul dar mâna mea trece prin fața lui.