Fratele idol. Dragoste nebună! 》Finalizată《

☆Cap. 11☆

|După ore|

~Sol~

-Nu pot să cred că m-ai convins! spun mârâind.

-Sunt foarte convingătoare! spune DoHee mândră.

-Puteam să refuz, dar nu! Eu am acceptat sa intru la majorete pentru tine. Cum de încă te suport? o întreb oprindu-mă, iar ea ridică din umeri.

-Mă suporți fiindcă mă iubeşti! spune zâmbind şi ciupindu-mă de obraz.

-Da,da. plictisită.

Mă uit peste carnetul meu de note şi strâmb din nas. Ce note de rahat! Nu m-am străduit deloc. Uf! Dar factura de la şcoală e imensă.

-Spartul tablei de 3 ori, 10 scaune rupte, geamuri sparte, stricatul mingilor de baschet şi lovirea unui profesor. spun citind cu voce tare, iar DoHee începe să râdă.

-Nu trebuia să o loveşti pe profa de engleză! spune râzând de mine.

-Mi-a dat 3 că am vorbit cu tine. Şi-a meritat-o! spun râzând. Tu ce ai? o întreb văzându-i şi ei lista.

-2 bănci stricate, 5 şevalete rupte, stricarea unei tablete, spitalizarea profului de Istorie a artelor şi stricarea seroxului din cancelarie. spune râzând.

-Ce dracu ai făcut bietului om? mărind ochii.

-Bă, trebuia să fie o farsă nevinovată! mârâind. De unde dracu să ştiu că ăla are fobie de clauni şi sare pe geam? oftând.

-De unde ai făcut rost de claun? întreb curioasă.

-Vărul meu e un claun! spune crispată. Face spectacole pentru copii şi trebuia să-mi facă o favoare. Aşa a ajuns să-l sperie pe profu de Istorie a artelor. uitându-se pe carnet.

-Trebuie să-mi dai numărul lui! spun râzând.

Mă uit la al doilea carnet din mâna mea şi curiozitatea mea apare. Uf! Mă uit şi rămân mască. Suga are nişte note atât de bune. Îşi ascunde foarte bine geniul interior! Mda, diriginta lor mi-a înmânat mie carnetul lui deoarece, ea crede că Suga e iubitul meu. E proasta aşa-i?
Notele mele sunt destul de mici față de ale lui, şi totuşi mă întreb:Când învață? Adică, el majoritatea timpului stă în camera lui şi compune, mai are şi repetiții, noaptea merge în cluburi cu băieții şi timpul care-i mai rămâne doarme. Nu înțeleg!
Vreau să-i spun ceva lu' DoHee, dar aceata a dispărut. Um, ok!
Ajung şi eu acasă şi intru rapid pe uşă.

-SUGA!! CARNETUL! țip şi când mă întorc îi văd pe mama şi tatăl lu' Suga pe canapea uitându-se la mine râzând. Um, hei! spun puțin jenată.

-Ce dor mi-a fost de tine! venind rapid mama şi îmbrățişându-mă strâns.

-Mamă......aer! spun înroşindu-mă la față, iar ea îmi dă drumul şi râde.

-Bună Sol! spune tatăl lu' Suga şi îşi întinde mâna.

Serios? Vrea să dăm mâna? Nici măcar nu face un efort să arate că ar putea să-mi fie tată. Pf!

-Bună! spun schițând un zâmbet micuț.

-Şi, ziceai ceva de nişte carnete? spune mama încruțişându-şi mâinile la piept cu vasta ei privire 'Ce ai mai făcut acum?'

-Um! Nu! Ce carnete? Eu nu am zis nimic de niciun carnet! Ți s-a părut! spun şi încerc să plec, dar e mai rapidă şi mă opreşte.

Îmi i-a ambele foi din mână, iar foaia lu' Suga o înmânează tatălui său, iar ea începe să citească foaia mea. Aştept morale venite din partea ei, dar ea doar mă priveşte.