Fratele idol. Dragoste nebună! 》Finalizată《

⭐Cap. 1⭐

-Chiar trebuie mamă? o întreb pe femeia din scaunul șoferului, după ce mai privesc odată pe geam spre marea clădire care îmi v-a fi liceu.

**Această persoană "nemaipomenită" sunt eu, Sol Nuzaki. E prima mea zi de liceu de când am ajuns in Coreea de Sud. Sinceră să fiu nu sunt adepta liceului, mai ales când eu sunt eleva nou venită. In plus sunt și americancă, deci o să fie cam..rău. Nu o să vă dau detalii despre mine. O să vă dați seama pe parcurs ce portret moral am.**

Aceasta mă privește cu ochii ei perfecți conturați, ridicând o sprânceană, iar eu oftez. Știam că urmează un mini-discurs despre cât de nemaipomenit este liceul.

-Draga mea, liceul este unul dintre cele mai prestigioase din Coreea și e un liceu de arte. spune aceasta făcându-i liceului o reclamă nemaipomenită.

**Această ființă iubitoare de liceu este mama, Aezy Nuzaki. Știu știu, ciudat nume, dar se poate si așa ceva. Hai să vă spun câte ceva despre mama. Este hotărâtă, încăpățânată, iubitoare, foarte frumoasă – Ce pot să zic semănăm. Modestia asta! – și cam atât pentru acum. =)) Am venit aci' în țară din cauza ei, deoarece, fiindcă și de aceea, ea și-a găsit iubit aici in țară. Mda, frumos așa-i! Părinții mei au divorțat cand eu aveam 3 ani, dar să lăsăm poveștile lacrimogene fiindcă mă dezgustă. Continuăm!**

Îmi dau ochii peste cap țâțâind și spun:

-Ști prea bine că nu am nici un talent! exclam eu nepăsătoare pe un ton plictisit.

- Sol, te-ai întrebat vreo dată de ce ți-am pus numele unei note muzicale? chicotește aceasta.

-Tu și tata nu erați creativi și ați spus primul lucru inutil care v-a venit în minte. răspund eu impertinent, dar cu un rânjet amuzat pe buze.

-Foarte amuzant, dar nu! spune aceasta cu fața ei serioasă. Ai observat vreodată semnul tău de pe coapsa stângă? spune aceasta zâmbind, iar eu măresc ochii cu gândul la semn și mana mea se așează pe coapsă involuntar.

-...mda... spun gâtuit înghițind in sec.

-Semnul tău este în formă de notă muzicală și este nota Sol. Eu și tatăl tău am considerat că este un semn, ceva...special. Așa că, de aici și numele tău. gesticulând.

Îmi dau ochii peste cap, deoarece reușise să mă convingă cu povestea numelui meu. Grr! Cât o pot urâ când face chestii de genu'!

-Dă-mi rucsacul odată! ordonându-i pe un glas învins, iar aceasta râde și îmi înmânează rucsacul.

Îmi sărută fruntea părinteste, după care îmi aranjează părul. Mă smucesc și ies din mașină salutând-o pe femeie. O aud cum pornește mașina, dar inainte să plece claxonează către mine și țipă:

-Să nu uiți că luăm cina cu prietenul meu și fiul lui! țipă după mine, eu făcându-i un semn scurt din mână semn că am înțeles si că poate pleca.

După ce în sfârșit scap de mama, intru pe porțile gigante de metal a liceului Kirin Art High School. Totul e ca un vis pentru mine. Având în vedere că acum 2 zile, eram în New York, la un rahat de liceu normal unde, erai luat în râs și dacă erai Rihanna sau copilul lu' Donald Trump. Acum sunt la cel mai prestigios liceu din Coreea de Sud, unde, doar...bogătași...învață. Um, dacă mă gândesc mai bine, nu mă potrivesc în acest liceu. In fine...mai departe. Intru în imensa curte unde incep să pășesc pe aleea care duce spre intrarea principală in liceu. Pe o parte și pe alta a aleii, există verdeață. Spații verzi unde, sunt amenajate bănci și mese unde elevii se odihnesc, povestesc, cântă, dansează și fac alte lucruri în zilele călduroase sau cu soare.

Merg încrezătoare spre intrarea în liceu, dar cu o expresie neutră pe chip sub privirile curioase ale tuturor persoanelor care se aflau în curte în acel moment. Sușotelile nu s-au obosit să apară, dar nici că-mi pasă. Intru în școală unde alte persoane urmează șă-si de-a cu părerea despre mine, în timp ce eu, ca o fată "cuminte" ce sunt, caut biroul directorului. În timp ce mă plimb prin giganta clădire ca o năucă, telefonul îmi vibrează. Îl scot din buzunar, acesta captivându-mi foarte repede atenția. Fără să vreau mă bag într-o persoană. Îi trag o privire fugitivă și observ un tip blond.

-Nu te-am văzut! mormăi eu mergând mai departe, desigur simtindu-i privirea curioasă a băiatului asupra mea.

Într-un final găsesc biroul directorului și după ce stau o oră acolo să-mi explice "magnificele" reguli ale liceului, pe care, desigur că o să le ignor. În final îmi înmânează tableta școlară, un lucru care mă încântă fiindcã la orele de istorie a muzici, artelor și istoria teatrală nu o să scriu să mă doară mâna. Totul e digital, iar asta mă încântă. Îmi înmânează manualele și îmi spune unde pot să-mi găsesc dulapul, orarul fiind pe ușa acestuia. Îi mulțumesc înclinându-mă așa cum fac asiatici, și ies din biroul acestuia.

******************************

To be continued!

°°Mda, capitol scurt, dar următorul promit să fie mai lung.°° La media o veți găsii pe Sol Nuzaki.°° Este prima mea poveste deci fiți blânzi. °°

K-ByeBye<3

❤JessicaBlackWhite❤