Fratele idol. Dragoste nebună! 》Finalizată《

☆Cap. 15☆

Ajung în fața casei şi vreau să deschid uşa, dar țipetele domnului Min (nu m-am obişnuit să-i zic tată) mă opresc să o fac. Pun urechea pe uşă şi încerc să ascult ce se petrece.

-De ce a trebuit să o târăşti şi pe Sol în viața asta rebelă a ta? De ce? Acum a dat şi ea de probleme la liceu. țipă, iar eu îmi dau seama că țipă la Suga. M-am săturat de acest comportament impertinent de care dai dovada! țipă din nou, iar Suga nu zice nimic. De ce dracu nu zice nimic?

Mă dau un pas mai în spate şi se mai aud câteva țipete, dar mai răstite de data asta aşa că, mă decid să iau atitudine şi pun rapid mâna pe clanță deschizand uşa. Nici bine nu păşesc peste pragul uşii că palma domnului Min face contact cu obrazul lui Suga.

-NU! țip, dar degeaba.

Acum blondul stă cu capul plecat fără a scoate un amărât de cuvânt. Un fucking cuvânt amărât. Nimic!

-De ce faceti aşa ceva? mă răstesc şi o văd pe mama ridicându-se de pe canapea pentru a mă liniştii.

-Calmează-te Sol! spune mama punându-se în fața mea, dar eu o împing din calea mea.

-Cum să mă calmez când Suga e neîndreptățit, huh? gesticulând. Nu el a fost devină pentru acțiunile mele! Eu sunt răspunzătoare pentru faptele mele. Dacă cineva trebuie pălmuit, eu sunt aceea! spun către dl Min nervoasă.

-Sol nu trebuie să-i ei apărarea! Trebuie să învețe care îi sunt limitele. spune dur.

-VOI SUNTETI SURZI? NU EL E DEVINĂ! E DOAR VINA MEA! spun țipând, iar lacrimile în năvălesc pe obrajii roşii.

-Sol calmează-te! spune mama foarte îngrijorată.

-De ce? De ce să o fac? Îți e frica ca ei să nu afle de pierderile mele de control? Să-ți spun o noutate; Suga ştie deja! Era să-i rup mâna unei tipe pe terenul de baschet! Ha! țip şi la mama, iar ea-şi duce mâna la gură foarte îngrijorată şi surprinsă.

-Ce s-a întâmplat? De ce nu ai zis nimic incompetentule?! țipă din nou la Suga.

-LASĂ-L ODATĂ ÎN PACE! vorbind informal pe un ton foarte ridicat şi cu pumnii încleşteți.

-Sol nu te băga! țipă şi la mine.

-EU...spun şi încep să tremur.

Alte flash-uri îmi năvălesc mintea. Îmi amintesc când profesorul de matematică a țipat la mine din cauza că nu mi-am făcut tema. Era cel mai dur profesor din toată şcoala generala. Îmi amintesc că în acel moment m-a dat cu capul de bancă. Aveam o vânătaie în frunte şi nasul spart, iar el continua să țipe la mine, restul clasei râzând. Ştiu că îi spusesem mamei că mă împiedicasem şi că aşa m-am lovit şi mi-am spart nasul.
Încerc să spun încă ceva, dar scot doar sunete nedescifrabile pe gură. Privirea mi se încețoşează şi simt cum cad, dar nu pot face nimic să împiedic această căzătură. Aud nişte sunete pe care nu le pot intercepta normal şi simt cum sunt izbită de podea, dar...nu doare. Corpul îmi e amorți, iar sângele îmi zvâcneşte în vene. Cu privirea încețoşată reuşesc totuşi să-i disting chipul angelic a lui Suga.

~Suga pov.~

Ridic capul din podea când îi aud bolboroselile lui Sol. Ceva nu e bine! Tremură din cap în picioare, iar mama ei e prea speriată ca să facă ceva. Tata priveşte ca prostul, dar nu sare sa o ajute. O văd cum cade brusc din picioare, aşa că fug la ea. O văd privindu-mă puțin după care închide ochii.

-Sol! SOOOL!! țip la ea şi o zgâlțâi, dar nimic.

-Dă-te la oparte că nu eşti bun de nimic! spune tata şi mă împinge din loc.

Îmi încleştez pumnii şi maxilarul şi mă ridic în picioare.

-Față de tine care chiar nu şti nimic, eu am mai ajutat-o să treacă peste asta astăzi. spune nervos. Ce ar fi să laşi ura la o parte şi să mă laşi să o ajut. NU VREAU SĂ O PIERD! țip, iar acesta surprins se dă la oparte din calea mea.

Mă aşez rapid lângă ea sub privirile curioase, dar deloc surprinse ale mamei ei. Oare, să bănuiască că o plac pe viitoarea mea soră? Nu are cum! Nu am lăsat asta să se observe.
Îi aşez capul pe picioarele mele şi o zgâlțâi uşor.

-Sol! SOL! Deschide ochii! spun, dar ea nu reacționează. AM ZIS DESCHIDE OCHII! NU FI O LAŞĂ! LUPTĂ! țip, iar tata îmi pune mâna pe umăr. Ştiu ce fac! spun, iar el mă lasă în pace. SOL! AM ZIS SĂ DESCHIZI OCHII ŞI SĂ-ȚI REVII! țip din nou şi văd cum fata îşi deschide lent ochii şi mă priveşte. Lasă amintirile rele în trecut! Ele nu-ți pot face rău aici. spun de data asta foarte blând.

Ridică mâna şi-mi mângâie obrazul uşor. Un mic zâmbet trist apare pe buzele ei în timp ce mă priveşte. Zâmbesc şi eu când văd că îşi revine, dar simt cum îmi pică cerul în cap când mâna ei cade pe lângă corp, iar ea închide ochii.
O ambulanță se aude şi o văd pe mama ei cu telefonul în mâna.

-SOOOL! NU! TREZEŞTE-TE! AM ZIS SĂ DESCHIZI OCHII! țip, iar lacrimile îmi dau năvală pe obraji.

Doctorii intră în casă şi o pun pe acea targă afurisută ducând-o în ambulanță. Tata mă i-a de pe jos, iar eu îl împing.

-Toate astea s-au întâmplat din vina ta! țip la el şi fug afară.

Urc rapid în maşină şi pornesc spre spital. Îi sun pe băieți şi pe DoHee şi le spun ce s-a intamplat.
Ajung la spital foarte rapid şi văd targa unde e fata. Fug după doctori, dar aceştia nu mă lasă să intru în salon. De la o zi frumoasă, la o zi dată dracu în 0,5 secunde. Am dat cu piciorul în unul din scaunele din sala de aşteptare țipând din cauza incompetenței mele. De ce nu am reuşit să o ajut aşa cum am mai făcut-o astăzi? De ce? De ce? De ce?
Dacă i se întâmplă ceva am să regret asta tot restul vieții mele!
Îi aud țipetele lui DoHee din capătul holului şi o văd alergând spre mine înlăcrimată.
Aceasta vine fix la mine începând să-mi de-a cu pumnii în piept plângând.

-De ce ai lăsat să se întâmple asta? De ce? DE CE?!! țipă la mine şi se opreşte din a mă lovi dar pune capul pe umărul meu plângând.

I-o înmânez pe fată lui Rap Mon şi mă sprijin de perete prelingandu-ma pe acesta pana jos; cad intr-o stare de gandire in timp ce stau proptit de peretele rece, iar tot ce este in jurul meu, dispare.

●●●

Nu am nimic de spus! =))

#HaiPa =3

♡YoonKookJM♡