unexpected

21

AUDREY

Mi-am mișcat forma leneșă spre ora de aritmetică. Cine poate face matematică așa de dimineață?

Am trecut pe lângă mai mulți copii, însă atenția mi-a fost luată de Jung. Când mă uit la el nu mai simt niciun sentiment de ură și asta mă neliniștește. M-a salutat și și-a văzut de drum, același lucru încercând și eu să fac.

Am intrat în timp în clasă de această dată, și m-am așezat în spate, unde nimeni nu mă putea deranja.

Aveam foi pregătite, gata să fie mâzgălite cu 'planul' meu de găsire al lui Sujun. După acea seară am toată speranța că îl voi găsi. Se prea poate să fi avut halucinații de la ploaia torențială, dar simțurile mele sunt prea puternice și mă fac să cred că l-am văzut cu adevărat.

— Bună dimineața, domnule profesor!

Toți s-au ridicat, și eu făcând la fel însă neluându-mi privirea de pe geam. Aish, ce vreme urâtă.

Aproape în fiecare zi a plouat, și deși e toamnă, acest fenomen cam își face de cap. Rareori poți ieși în parc să mergi de-a lungul aleii pline de frunze ce trosnesc sub picioare.

M-am așezat jos, privirea încă fiindu-mi ațintită pe fereastra mare. Aceleași culori monotone îmbinate pentru a creea un cadru plictisitor.

O pată de culoare mi-a atras atenția și în acel moment m-am bucurat că mă uitam într-acolo. O haină foarte scumpă, din câte observ. Sujun..

Am crezut încă din prima clipă că el este și l-am urmărit cu privirea până a intrat în clădire.

Ora a decurs normal, la o viteză colosal de înceată. Probabil mintea îmi joacă feste din cauza dorinței de a-l prinde pe Sujun și a-l convinge să vină în clanul nostru.

Clopoțelul anunță sfârșitul orei, iar prima ce iese sunt eu. Nici nu mai aștept să iasă profesorul, că mă năpustesc pe ușă și îmi fac drum spre sala principală a școlii.

Acolo sunt bănci multe, divizate indirect, pe găști. Deși niciuna nu aparține niciunei grupe, în timp ele au devenit proprietatea lor, așa că un elev al școlii trebuie să știe că nu are ce face în colțul sportivilor, doar dacă nu face parte din grupa respectivă.

M-am oprit în pragul ușii duble și am privit cu atenție. Aș vrea să le spun celor doi să fie cu ochii în patru, pentru că deja începem treaba.

Caut grupa tocilarilor, iar când dau de ea mă îndrept într-acolo. Abby vorbea cu Jung, făcându-mă să am un sentiment ciudat. De fiecare dată când îl văd pe acest băiat mă neliniștesc. Nu se pune problema că îl plac, niciodatà nu va fi acesta motivul. Aura lui e întunecată.

— Abby, putem vorbi, uhm.. intre patru ochi? o intreb și deja mă aleg cu niște săgeți de la ceilalți colegi ai ei.

S-a uitat spre Jung, de parcă i-ar cere voie, iar acesta i-a aprobat printr-o mișcare a capului că poate veni cu mine.

— Îl aduc și pe Jungkook și vorbim. o asigur, ea deja privind spre grupa de sportivi.

Mi-am îndreptat privirea într-acolo și am putut însfârșit înțelege de ce se tot strâmba. Era și Shinhye acolo. Aproape uitasem că este majoretă.

În ciuda privirilor ei glaciale, m-am avântat să merg spre ei și mi-am pregătit plămânii pentru ce urmează să îndure. Nu știu ce e ăla săpun unii dintre ei?