unexpected

11

AUDREY

Ceasul zgomotos umple toată camera cu sunetul său enervant. Luni..

Mă dau jos din pat destul de greu, apoi mă târăsc până la baie, pregătindu-mă pentru a merge la şcoală. Dupa ce mi-am îmbrăcat uniforma, am coborât jos, în bucătărie.

— Dar eu nu asta vreau sa aud! se răsteşte Jin cu oricine avea o convorbire telefonică. Mă faci să-mi pierd încrederea în tine, asta e ce vrei cu adevărat? continuă acesta, punându-şi nervos mâna prin cap.

Nu am putut aude cu cine sau ce vorbea, însă am ales să nu mă bag în asta. Am ieşit din bucătărie şi am aşteptat puțin după ce a închis telefonul, pentru a nu-i trezi sentimentul că l-am auzit sau că-l urmăream. Intru din nou, aşezându-mă la bar şi salutându-l.

— Bună dimineața, Audrey. spune el încordat, pentru un timp uitându-se prin cameră neştiind ce să facă. Ceilalți s-au trezit?

— Abby s-a trezit, de ceilalți nu ştiu. Jin, eşti bine? întreb mai încet, doar pentru a mă convinge că nu este ceva serios.

— Eu.. uh, da. Azi mâncați acasă. Nu am să vă dau bani pentru prânz la şcoală. Mă duc să văd ce fac ceilalți.

Iese rapid din cameră, în aşa fel încât nici nu-i observă pe Jungkook şi Jimin.
Aceştia se uită în urma lui, având probabil aceeaşi întrebare în minte.

— S-a întâmplat ceva? întreabă Jungkook, aşezându-se la bar. De câteva zile este mult mai irascibil.

— E normal să fie aşa. spune Jimin, deschizând frigiderul. Azi îl vom face mai puţin stresat. Haideți să găsim ceva util azi.

Amândoi ne dăm aprobul, şi începem să mâncăm după ce le-am transmis şi lor că nu vom lua masa la cantina şcolii. Abby încă n-a venit, poate a adormit în timp ce se îmbrăca sau ceva. Ar fi bine să vina, deoarece trebuie să plecăm în curând şi încă n-a mâncat.

Într-un final a apărut şi ea, odată cu aceasta intrând în bucătărie şi Jin.
Fata se aşează lângă mine adormită şi toți îl ascultăm pe Jin.

— Azi mergeți pe jos până la şcoală. Jimin, vezi ce faci. Pe la şcoală deja se vorbeşte de relația dintre tine şi ei. Veniți tot pe jos, s-ar putea să nu fie nimeni acasă dar ştiți să vă purtați de grijă. Sper că ați mâncat, pentru că vă aşteaptă o zi lungă. Ar trebui să mergeți, deja e târziu.

— Aish. îşi pune Abby mâna la cap, dându-şi seama că a întârziat prea mult.

Jin a părăsit bucătăria, la fel făcând şi noi. Am ieşit pe uşă înainte ca Jin sa plece cu treaba lui şi am început sa mergem spre şcoală. Arătam ca şi cum am fi mers în somn, cum aproape niciunul nu era plin de energie la o oră aşa de timpurie.

— Ce facem azi? Avem vreun loc în care să ne întâlnim? întreabă Abby, părând mai pierdută ca niciodată.

— Azi trebuie sa avansăm cumva. spune Jimin. Nu ma aştept să-l găsim azi pe acel Sujun, dar măcar să aflăm informații din şcoală.

—  Ar trebui să ne gândim ce facem şi în clădirea A. Este un loc util, dar e împânzit de camere şi bodyguarzi. oftez eu, uitându-mă la reacțiile fiecăruia.

— Aş putea eu.. să intru în bibliotecă. De obicei, tocilarii ştiu tot ce mişcă şi pot afla ceva. spune Abby.

— Eu încerc să intru în vorbă cu maimuțele din echipa de fotbal. spune Jungkook

Tot drumul am vorbit numai despre asta şi despre felul în care Jin s-a comportat în ultimele zile, căci nu e un lucru care-l caracterizează.
Tot m-am gândit la convorbirea telefonică, deşi probabil nu ar fi cazul. Am deja probleme mele, pe care ar trebui să le rezolv, dar se pare că nici acum nu-mi pot scoate din cap ce s-a întâmplat de dimineață.