unexpected

2

ABBY

— Jay.. pronunț eu pe un ton plictisit, neluându-mi însă privirea de pe geam. Deşi acest peisaj este foarte bine pictat în mintea mea, aş prefera să mă plictisesc observându-l, decât să-mi îndrept atenția spre o unealtă ca el.

— Prințesa nu vrea să vorbească? întreabă el, făcând o față mirată. Văzând că nu-i răspund îşi duce mâna la piept, vrând să pară rănit. Ce rece eşti, chiar m-a durut! continuă el cu o voce enervant de falsă.

— Jay, spune-mi ce vrei şi pleacă. Chiar vreau să stau singură. Te rog.. spun eu mai încet în timp ce mă uit prin pat pierdută.

Rămâne nemişcat în pragul uşii, pentru un moment lăsându-se din nou linişte. Asta era ce voiam, totuşi cu prezența lui aici parcă şi această linişte e agitantă. Simpla lui persoana îmi dă o stare de neliniste, nefiind nevoie să mă uit la el.

— M-ai uimit. Ştiam că există cuvinte ca "te rog" şi "mulțumesc", dar nu le-am auzit până acum din gura ta. spune rânjind într-un fel inexplicabil. Să înțeleg că atunci când nu mai e Audrey cu tine nu mai faci pe rebela?

— Nu încerc să fac pe nimeni. Ăsta este caracterul meu. Nu consider că trebuie să îți explic, pentru că nu vreau ca tu să şti lucruri despre mine. spun, uitându-mă în orice altă parte înafară de el.

Se apropie de măsuța de noapte şi lasă pe ea o geantă mare, pe care nu am putut înțelege la ce i-ar putea folosi. Se pune în pat, paralel cu locul unde mă aflam eu şi se holbează la mine pentru un minut lung şi ciudat. Cu fiecare secundă care trecea mă simțeam din ce în ce mai incomfortabil, acum dorindu-mi să intru în pământ şi să nu îl mai văd, niciodată.

Dintr-o dată rupe acest sentiment al meu, făcându-l şi mai greu de suportat. Îmi strânge obrajii în mâna lui, cu cealaltă plimbându-se pe buzele mele. Presiunea mâinii lui e aşa de puternică încât simt cum îmi ard obrajii de durere, în următoarele momente nesimțindu-i deloc. Încerc să-i îndepărtez mâna, însă el persistă cu strânsoarea. Din cauza durerii scap un geamăt înfundat, care pare să-i fi dat mulțumire, pentru că a rânjit mişeleşte la auzul sunetului.

— Te doare? întreabă în batjocură. Asta este doar încălzirea. Prințesa va experimenta ceva nou azi, nu cred că îi va place totuşi. spune oprindu-se din vorbit şi concentrându-se pe buzele mele care erau o culoare foarte aprinsă de roz din cauza mâinii lui care îmi strivea obrajii. Sunt mai dur, aşa că nu încerca să scapi. îmi spune el luându-şi mâna de pe fața mea.

Expir zgomotos şi îl privesc în timp ce îşi deschide geanta cu mişcari precise. Ştiind foarte bine cu ce a venit îşi îndreaptă mâna numai decât spre unul din compartimente şi scoate de acolo nişte lanțuri. Se opreşte puțin, uitându-se gânditor. Să o leg cu lanțuri sau cu o sfoară? se întreabă el. Concluzionând că ar fi mai bine să nu rişte rămâne cu lanțurile în mână şi se îndreaptă spre pat.

Eu privesc înfiorată lanțul, gândindu-mă la ce-i mai rău. Deşi încercam să fiu pozitivă cu privire la obiect, nu găseam vreo explicație coerentă în folosirea lui cu alt scop. Se apropie de mine şi îmi aruncă un rânjet, după îmi leagă strâns mâinile de marginea patului.
Normal că asta era, doar nu îl legam de tavan şi ne dădeam în el ca în leagăn. țip eu în subconştientul meu.

După ce termină cu legatul se pune peste mine cu toată greutatea, despărțindu-mi picioarele să stea el mai bine. Pentru că, despre asta e defapt. El sa se simtă bine în timp ce îmi distruge mie viața. La naiba cu el!

Începe să mă sărute pe gât urcând în sus până pe maxilar, pe care îl linge cu limba pe toată lungimea acestuia. Urcă până la buzele mele şi mă muşcă de buza inferioară fără milă.