ABBY
Cum Audrey a avut prima oră sport, a trebuit sa plece din clădirea B. Am rămas eu şi se pare şi Jungkook, deşi şi acesta are sport.
Înainte de a pleca, Jin a mai trecut pe la noi odată, asigurându-se că totul este bine. Este aşa de îngrijorat că ceva nu ar putea merge, că se transformă într-un fel de părinte.
Sincer, gândul că voi strica
totul, cum obişnuiam să fac înainte, mă cam descurajează. Îl văd că îşi doreşte foarte mult să îndeplinească dorința domnului Kim şi nu aş vrea să fiu un obstacol. Deja îmi este foarte greu, pentru că nu va fi uşor să mă dau tocilară.
— La ce te gândeşti? mă întreabă Jungkook, sprijinindu-şi spatele de perete.
— La tot. spun eu, aşezându-mi mai bine ochelarii pe nas. Jungkook, par tocilară?
Acesta începe să mă analizeze, încrucişându-şi mâinile la piept. Mă simțeam ciudat de la această acțiune, probabil şi pentru că jumătate din şcoală se holba la noi, elevii noi.
— Nu prea. spune el într-un final, iar eu mă uit ciudat în aşteptarea unui argument.
— Aish, uniforma asta largă nu-i destul? întreb uitându-mă încă odată la obiectul vestimentar pe care îl purtam. Sau ochelarii ..?
— Doar pentru că porți ochelari nu înseamnă că trebuie să fi catalogat ca şi tocilar.
— Greşeala mea. mă retrag cu un pas de la locul inițial. Nici tu nu arăți ca un fotbalist. Şti ce au ei? Masă musculară.
— Tocmai ai spus că sunt slab? întreabă pe un ton mirat, dar revine la comportamentul normal imediat. Măcar sunt mai slab ca tine.
— Eşti un amabil, Jungkook. spun rânjind fals spre băiat.
Îmi deschid locker-ul, luând de acolo tot ce îmi trebuie pentru prima oră. Urma să fie cea mai grea şi plictisitoare oră din punctul meu de vedere. Cine are chef de matematică la prima oră?
Şuşotelile de pe hol, împreună cu celelalte sunete provenite de la elevii acestei şcoli sunt acoperite de sunetul asurzitor al clopoțelului. Să înceapă distracția..
Vrând să-mi văd de drum spre clasa unde se va ține prima oră, îl aud pe Jungkook că mă strigă. Mă întorc cu fața spre el şi îi analizez figura care părea uimită şi dezolată în acelaşi timp.
— Ce s-a întâmplat de te uiți aşa la foaia aia? întreb mai mult amuzată de fața acestuia.
— Uhm, e o problemă aici. spune el serios. De ce am oră de sport la celălalt profesor?
— Poftim? Poate e o greşeală. Ai oră cu hipster-ul ăla? întreb, apropiindu-mă de el pentru a mă uita pe foaie.
Nu ştiu cât de bine este ca Jungkook să facă parte din echipa adversă a lui Jimin. Ştiu că şi eu şi Audrey avem ore la Jimin. Asta nu poate fi bine, nu?
— Nu mă duc acolo. se plânge el. Chiar dacă e mai bună acea echipă, jucătorii sunt prea îngâmfați. Tu ce oră ai?
— Ai de gând să vi la ora mea? întreb, iar el dă afirmativ din cap. Păi hai, am matematică. spun amuzată aducându-mi aminte de incidentul pe care l-a avut cu profesorul acestei materii.
— Ah, şti.. Nu e bine să lipsim de la orele pe care le avem, o să facem un obicei din asta şi nu va fi bine.. Cred că mă voi duce la sport şi voi vorbi cu Jin hyung mai încolo despre asta.
— Şti că nu poți fugi la infinit de proful de mate, nu? întreb eu. Poate nici nu te-a observat şi tu te agiți degeaba.
— Niciodată nu putem fi siguri. Oricum, nu pierzi ora stând aici cu mine? Nu vreau să te sperii, dar proful de mate este înfricoşător la propriu şi la figurat.
