Profesorul de Istorie

Capitolul 51

Cât timp eu am rămas sa admir priveliștea el sa dus sa închirieze o barcă pentru noi.
M-a ajutat sa urc în ea și după a impins-o de la mal.
Apuca vasele și începu sa vasleasca ușor pana ne-am îndepărtat de la mal.

- E foarte frumos aici, am spus.

- Dacă îți place așa de mult, vom mai veni.

Am dat din cap zâmbind , încântată de idee. M-am uitat la el și l-am prins privindu-ma insistent .

- Ce este? am întrebat curioasă să văd la ce se gândește.

- Vrei sa îmi povestești despre copil? Sau negi că ești însărcinată?

Am rămas tăcută. Știam ca nu îi mai puteam ascunde mult asta fiindcă sarcina era prea evidentă. Dar nu îmi doream să își facă o părere proastă despre mine. Sunt totuși destul de tânără pentru a avea un copil.

- Nu neg. Dar nici nu vreau sa vorbesc despre asta. Îți voi spune când mă voi simți pregătită.

- În regulă, nu te forțez. Te voi aștepta. Dar am totuși o întrebare, e fata sau băiat?

Habar nu am. Nu îmi vine sa cred. Ar fi trebuit totuși sa merg la doctor pentru a afla dacă totul decurge cum trebuie. Mă simțeam ca o idioată. Nu mă interesam de propriul copil.

- Nu știu.

El dădu din cap. Veni aproape de mine și îmi lua mâinile în ale lui.

- Ți-ar plăcea sa mergem împreună la un doctor? întrebă lăsându-ma muta de uimire.

Credeam ca îi va fi scârbă de mine, dar el își face griji pentru copilul meu mai mult decât mine. Ar fi un tată ideal.

- Ai face asta pentru mine? am întrebat și ochii mi s-au umezit.

- As face și mai mult, decretă el. Atunci sa mergem.

Sa întors la locul lui și a început sa vasleasca înapoi.

***

Stăteam întinsă pe masă și mă uitam la ecografia cu copilul meu.

- Am un băiat, am spus entuziasmată.

- Și unul sănătos, din câte se pare, spuse doctorul.

Eram atât de fericită că am putut sa îl văd. Deși era doar un contur neclar sunt sigură că seamănă cu mine.

- Mie mi se pare ca are nasul tău, îmi citi Bryan gândurile.

- În general băieții seamănă cu mamele și fetele cu tatii, dar nu e o regulă, spuse doctorul. Veți mai face o fetiță care sa semene cu dumneavoastră.

- Oh , dar nu Bryan este tatăl, am spus încet.

- Îmi cer scuze atunci, domnișoară.

- Nu-i nimic. Acum dacă ne scuzați noi plecăm. Vă mulțumesc mult pentru tot, am spus.

- Multă sănătate.

Am ieșit din cabinet și eu încă mă uitam la fotografiile cu copilul meu. Nu îmi puteam lua ochii de la micuțul care creștea în mine.

- E o minunăție, spuse Bryan.

Am dat aprobator din cap dar lacrimile îmi invadata ochii.

- Păcat ca va creste fără o familie și un tată, am spus sugrumat.

Bryan veni în fata mea și îmi șterse lacrimile cu degetele sale.

- Nu plânge. Mă doare sa te văd așa, spuse el trist. Nu voi lăsa pe nimeni sa iti facă rău, și dacă mă vei lăsa voi avea grijă și de copil. As putea fi tatăl de care are nevoie, spuse sincer și cu o speranță în glas. Mereu mi-am dorit o familie dar până acum nu am găsit femeia ideală. Dar tu ești diferită, și știu că vom forma o familie frumoasă și fericită.

- Chiar crezi? am întrebat.

- Desigur. Doar oferă-mi o șansă.

Ce aveam de pierdut? Poate doar aveam de câștigat. Bryan ar fi înlocuitorul perfect al lui Noah. Poate împreună aveam sa fim fericiți și așa voi putea sa îl uit pe Noah.

- Să vedem cum va ieși, am spus încet mai mult pentru mine .

--------------------------------
Dragele mele, în sfârșit am rușit să termin și acest capitol. Eu sper că această carte nu si-a pierdut fanii.
Va spun sa nu mă mai întrebați când pun next fiindcă nici eu nu știu. Lucrez la patru carti care le-am postat și încă doua care am speranța că le voi termina până la Crăciun.

Dar chiar și așa, la această poveste va spun ca va avea doua volume, și până termin acest volum vor mai fi multe capitole. Doar trebuie să avem răbdare, povestea continuă :)))

Vă iubesc ♡♡♡