Capitolul 42

7K 400 70
                                    

După o așteptare care după părerea mea a durat o eternitate, avem și rezultatul.

Pozitiv.

Eram de-a dreptul șocată. Nu știam dacă sa plâng sau sa râd, așa ca le făceam pe amândouă. Lacrimile îmi siroiau pe obraji iar gura îmi era curbata într-un zâmbet care s-a lățit până la urechi.

Maddy a scos un țipăt extaziat iar eu am urmat-o. Ne-am strâns în brațe și am început amândouă să sărim în sus.

- Nu îmi vine să cred! a spus ea.

- De parcă mie îmi vine.

- Voi fi mătușă! a strigat ea și a țopăit în sus.

-Mai tare nu poți striga? Ca sa ne audă toată școala măcar , am spus ironic și i-am aruncat o privire dojenitoare.

- Sorry.

Dar nu eram supărată pe ea. Nu aveam cum. Eram în culmea fericirii.
Voi avea un copil. Copilul meu.

- Ce facem acum? întreabă Maddy asezandu-se lângă mine pe pat.

Eram în camera lui Maddy așezate amândouă pe patul ei . Ea mă privea și aștepta un răspuns din partea mea, dar nu aveam nici unul.

- Nu știu.

- Cred ca cel mai bine ar fi sa îi spunem lui Noah ca are o capacitate mare de reproducere și sa îl anunțăm că nai are un copil. Și poate sa îl întrebăm câți alții mai are.

- Maddy! m-am răstit eu la ea .

- Ce? ! Doar e adevărat, s-a scuzat ea.
Atunci ce sa facem? În scurt timp ți se va vedea burta și nu o vom putea ascunde.

Într-un fel Maddy avea dreptate. Burta îmi va creste și va deveni proeminentă și nu o voi putea ascunde. Mi se vor pune tot felul de întrebări la care nu voi fi pregătită să răspund, poate chiar voi fi exmatriculată, dar cel mai rău , Noah va afla de copil și va ști din prima clipa ca este al lui. Și odată ce va afla sunt sigura ca mă va obliga sa mă căsătoresc cu el și o va exclude complet pe Isabel din viața lui. Și eu nu vreau asta, Isabel nu va putea creste copilul. Acel copil are nevoie de un tată mai mult decât al meu.

Și eu am crescut fără tata și știu cum este, și de asta mă doare sufletul ca și copilul meu va trebui sa crească fără. Dar eu sunt în stare sa îl cresc, Isabel nu. Ea va avea mai mare nevoie de Noah, de asta eu trebuie să renunț la el. Și tot de asta trebuie să am grijă ca el sa nu afle. Vara se apropie și dacă voi putea ascunde sarcina până atunci voi scăpa și poate dacă am noroc , voi naște înainte sa înceapă școala.

- Ai dreptate, dar tot nu trebuie sa îi spunem nimic lui Noah.

-De ce? El ar putea sa te ajute. El ar trebui sa te ajute.

- Maddy, am spus eu ușor, îmi păstrezi sau nu secretul?

- Nu e o idee buna, a spus ea.

- Nu îmi pasă, tot ce vreau este ca Noah sa nu afle de asta. Pur și simplu.

-Off! Încăpățânată mai ești, sa speram ca copilul tău nu va moșteni și asta.

Am râs amândouă la replica ei.





***




A doua zi a fost și mai rea ca cea de dinainte. La cantină am dat din neatenție peste o fată care ducea o tava cu supă și m-am împroșcat cu ea pe bluză. Am fost senzația dimineții.

Profesorul de IstorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum