Capitolul 23

11.5K 559 36
                                    

După ce am mâncat o porție buna de friptură, am senzația că sunt un balon pe punctul de a pocni. De mult nu am mai avut o asemenea pofta de mâncare. În momentul de fata nu aveam chef de antrenamente așa ca ce ar fi sa îl mai las pe Noah sa aștepte?


În drumul spre sala de sport trec pe la bibliotecă. Nu mai trecusem prin zona de când s-au terminat meditațiile cu Noah. Toate lucrurile de pe aici îmi aduc aminte de Noah? Off !

Îmi iau câteva cărți care mi se par mai interesante și mă întorc în cameră. Citesc vreo jumătate de oră până aud un ciocănit în ușă.


- Cine ești și ce vrei? ! țip eu.

Îmi era prea lene sa mă ridic din pat și sa deschid ușa.

- Vii la antrenamente odată? întrebă Noah.

În tonul lui se putea citi enervare. Îmi place sa îl enervez. Ar trebui sa o fac tot mai des. Rânjesc la acest gând. Am sa îl fac sa ajungă la spitalul de nebuni. Asta chiar ar fi ceva.

-Nu am chef azi, strig la el și pot auzi cum oftează de pe partea cealaltă a ușii.

- Dacă nu vii în cinci minute intru și te iau pe sus. Iar dacă ușa e încuiată, credema, ca o sparg, spuse el pe un ton calm.

- Sa te văd, îl provoc eu.

Îl cred în stare sa vina și sa mă ia pe sus. Dar oare ce vor zice ceilalți elevi și profesori? Cat despre spartul ușii nici nu este nevoie, ușa este descuiata. Dacă el ar ști asta pun pariu ca ar fi intrat de mult. Încep sa râd și cred ca nu a fost o idee prea bună sa beau acea bere dimineață. Ridic din umeri nepăsătoare și mă întorc la cărțile mele.


-Bun, dacă tu nu vii la antrenamente eu am altceva de făcut.


-Sa corectezi lucrările elevilor? îl întreb eu .


- Sa găsesc o elevă dornică sa împartă câteva minute cu mine.

O altă iubită? ! Asta nu se poate. Eu trebuie sa fiu singura. Mă îndrept spre ușa impleticindu-ma pe propriile picioare.


- Ce vrei sa spui ?! spun eu privindu-l chiorâș.


- Așa deci, ești geloasă, râse el.

- Ba nu.

-Ba da, zice el dar eu clatin din cap în semn de nu.

-Bine , atunci eu pot sa plec la club. Acolo voi găsi pe cineva sa îmi țină companie, spuse el.


- Nu! tip eu.

- Dar ai spus ca nu ești geloasă, spuse el cu un glas inocent.

- Nu sunt, ba da. Off la naiba! Nu îmi mai răstălmăcit cuvintele.

Mă uita el cum afișează o fată angelică. Dacă el crede ca se pune cu mine și mă poate manipula, atunci se înșeală. Îl trag la mine în cameră și încui ușa sa nu fim deranjați.
Rânjesc în cel mai diavolesc mod de care sunt în stare. Nici nu știi cu cine te-ai pus. Dacă vrei război , atunci război vei avea.



Îl împing pe pat și mă urc pe el. Mă presez puțin de el și îl simt incordandu-se. Umflătura din pantaloni era evidenta și amenința sa îi crape pantalonii. Așa îl vreau. Excitat la maxim. Mai rânjesc încă data și mă apropii de gatul lui. Îi desfac cămașă și încep sa îl mușc ușor de gat. Cat de rău îmi pare ca nu am o pereche de cătușe. Trebuie sa remediez problema pe viitor.


Profesorul de IstorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum