Capitolul 8

13.8K 745 12
                                    

Mi-am început ziua cu un coșmar. Am visat ca am picat examenele la matematica, și nu ca ar fi de ajuns m-am mai și trezit târziu și orele începeau în câteva minute.

Nu mai aveam timp de duș, și trebuia sa mă grăbesc. M-am spălat pe dinți și mi-am îmbrăcat uniforma cât de repede am putut.

Mi-am strâns parul intr-un coc lejer și am ieșit din cameră.

M-am întâlnit cu Maddy în camera comună, amândouă grabindu-ne sa ieșim pe ușa, izbindu-ne una în cealaltă.

Nu aveam timp de micul dejun așa ca am scos din geantă doua batoane de cereale, unul inmanamdu-il ei.

-Astăzi este o zi frumoasă, spuse ea ironic.

- E perfecta, răspund eu la fel.

S-a uitat la mine cu o privire inexpresiva.

- Ok, cu excepția faptului că aproape am întârziat la oră nu e rea mai deloc, ba chiar e foarte frumos afară, spuse ea.

- Mda..Cum spui tu.




***



Am rămas stana de piatră, socate și cu gurile căscate.

În cantina abia mai aveai loc sa arunci un ac, toate locurile fiind ocupate.

Și se pare ca universitatea a mai și rămas fără alimente. Era spre sfârșitul săptămânii și se serveau resturile din zilele anterioare:rulada din carne de viță, un fel de ardei umpluți cu legume care nu arătau prea bine și cartofi prăjiți.

O adevărată delicatesă, ce sa spun. Stomacul meu se întoarse pe dos din doar câteva priviri asupra meniului.

Nu mă dădeam eu în vânt după carne și nici vegetariană nu sunt, dar dacă bucataresele vor continua cu aceste preparate cred ca voi comanda câte o pizza sau voi ieși sa mananc în oraș la prânz.

Am luat doar un pahar de suc de pere și un măr.

Cu chiu cu vai am găsit un loc liber și ne-am așezat.

- Mâncare mai groaznica ca aici nici în tomberoane nu găsești, spuse Maddy.

- Cred că ai dreptate, dar va trebui să ne mulțumim și cu atât.

Ea si-a dat ochii peste cap și s-a ridicat de la masa pornind spre ieșire. Eu o urmez îndeaproape.

Câteva minute mai târziu stăteam pe o bancă cu caietul de fizică în mână, încercând să învăț ceva.

În fata mea pe terenul de sport câțiva băieți jucau fotbal. Mi-am lăsat caietul sa cada pe genunchi eu analizând cerul senin.

Cum analizam mișcarea norilor, simt o puternica durere la cap. Întorc furioasa privirea spre mingea ce m-a lovit și apoi spre posesorul ei care alerga spre mine.

- Scuze, nu am vrut să te lovesc, doar ca mingea s-a cam abătut de la traseu, spuse el frecandu-si ceafa.

- Ai fi putut să mă lovești grav, spun eu.

Era cu mult mai înalt și mai solid decât mine și îmi plăcea sa văd cum un băiat de talia lui începe sa se fastaceasca în fata mea.

- Îmi pare rău, eu sunt Tyler, spuse tânărul întinzându-mi mâna.

- Candice, spun eu prinzându-o.

- Îmi pare bine de cunoștință.

- Și mie.

Fu strigat de prietenii săi și pleca de lângă mine. Mi-am reluat învățatul, sau mai bine spus privitul cerului.

Clopoțelul suna iar eu mi-am strâns lucrurile.

În clasă Maddy aștepta plictisită cu capul pe bancă.

- Se vede cât de mult aștepți istoria, spun eu sacaind-o .

- Ohh și încă cât sunt de entuziasmată, spuse ea ironic cu cea mai plictisită privire a ei.

Noah intra în clasă.

- Ați nu vom face mai nimic, va voi pune un filmulet iar va trebui sa îl priviți, spuse el.




***




Mai aveam foarte puțin și adormeam. Cred ca nici jumătate din film nu am văzut.

În dreapta mea se afla Jason, un coleg dragut cu care nu prea vorbeam. Se uita la mine după care scrise ceva pe o foaie și mi-o arunca în așa fel încât Noah sa nu îl vadă.

"În seara asta se tine o petrecere la mine în cameră, tu și prietena ta sunteți invitate "

Arunc o privire asupra lui și îl văd zâmbind.

"Contează pe noi, vom fi acolo "

Scriu și îi arunc biletul după care îi spun și lui Maddy.

Noah se uită la mine cu o privire încruntata, cred ca s-a prins el ca ceva nu e în regula.

Maddy îmi făcu semn din cap ca accepta.

Acum tot ce trebuia sa fac este sa aștept sfârșitul orelor și a detenției.


***


Eram în biblioteca și îl așteptăm pe Noah. Spre fericirea mea el nu întârzie prea mult .

-Ce vom face azi?întreb eu.

- Recapitulare, răspunse el.

Mă privi atent iar eu dat din cap în semn ca da. Mă studia de parcă vroia sa afle ceva.

-Ce pui tu la cale?întrebă el.

Aceasta întrebare mă luase total pe nepregătite.

- Pun ceva la cale?întreb eu la rândul meu.

- Tu sa îmi spui.

- Nu nascocesc nimic, spun încercând sa par nevinovată.

Mă privi chiorâș după care dădu din cap.

-Așa sper și eu, dar ca sa fiu sigur voi sta cu ochii pe tine, spuse el.

Da,nu prea îmi plăcea ideea.

Ne-am continuat recapitulatul. Eu mă gândeam oriunde altundeva numai la istorie nu.El îmi explica iar dădeam din cap în semn sa pricep dar nici măcar nu eram atentă la cea ce spunea.

Mă gândeam la ce voi purta în seara asta. Este posibil sa fie și băuturi alcoolice deși sunt interzise.

Abia aștept.

Profesorul de IstorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum