Capitolul 30

10K 477 100
                                    

Frustrarea și suferința se combină facandu-mi corpul sa tremure. Eram atât de furioasă pe mine încât eram capabila sa mă arunc în fata unei mașini. Acum Noah avea toate motivele sa mă urască și sa mă părăsească. Eram chit. Eu am avut puterea de al ierta, dar el? Oare el mă va putea ierta?

Îmi las capul pe spate și oftez din tot sufletul. Lacrimile îmi invadează colturile ochilor dar refuz sa le dau drumul. De ce ar trebui sa plâng? Pentru ce? Eu doar am sărutat un tip pe care se pare ca îl cunosc de puțin timp dar care a reușit sa se bage pe sub pielea mea. În schimb Noah a rupt patul cu o târfă care pe deasupra îmi este și antipatică.

Nu trebuie sa îmi pară rău . Voi suporta consecintele faptelor mele impulsive.

Îi arunc o privire lui Davis care era atent la drum. Privindu-i profilul în lumina obscură trăsăturile lui îmi par dure și emană putere.

- Am ceva pe față? întreabă acesta.

Când conștientizez ca mă holbam la el ca o proastă îmi întorc privirea imbujorata și murmur un nu.

- Ce s-a întâmplat acolo? Pur și simplu ai paralizat când l-ai văzut pe Shepherd. Ce este intre voi?

Mă uit în ochii lui și observ grija dar și curiozitatea din ei. Aveam nevoie de cineva de încredere cui sa mă destăinui , iar Maddy nu e prin preajmă.

- Până în seara asta a fost iubitul meu, spun eu sec.

- V-ați despărțit din cauza sărutului nostru? am dat din cap afirmativ iar el a ridicat dintr-o sprânceană. Dar cum ati făcut ăsta dacă nici măcar nu ati vorbit? Va înțelegeți telepatic?

- Nu. Dar după asta nu cred ca mă va mai vrea prin preajma lui și în plus relația era sortită eșecului chiar de la început am pornit cu stângul.

El mă privește atent câteva secunde iar în privirea lui nu pot citi nimic. În timp ce față mea este o carte deschisa a emoțiilor mele, a lui este indescifrabila. După care se concentrează asupra drumului.

- Dacă Noah va renunța la tine e un pare prost, spune el simplu.

Eu pufnesc.

- E prost și cu mine și fără mine, eu nu pot schimba asta. Și nu îi voi da posibilitatea de a renunța la mine căci voi renunta eu prima la el.

El nu mai spune nimic și ne continuam drumul în liniște. Când ajungem la sfârșitul drumului nu uita sa fie un gentleman și ocolește masina pentru a-mi deschide portiera.
Cum ies afară frigul mă învăluie și mă face sa tremur. El îmi acoperă umeri cu sacoul sau iar eu îi arunc un vag mulțumesc.

Mă conduce pana la mine în cameră. Tot internatul era pustiu. Se pare ca toți ceilalți erau la tâmpita aia de petrecere.
Intru în cameră urmată îndeaproape de Davis. El închide ușa în timp ce eu îi înapoiez sacoul care îmi acoperea umerii.

- Mulțumesc, rostesc cu fata în pământ.

-Pentru ce ? întrebă el confuz și se apropie de mine.

Își pune mâinile puternice pe umerii mei și îi pot simți caldura emanată de corpul lui fierbinte. Amintirile nopții îmi revin în minte iar lacrimile îmi năpădesc ochii . Nu le mai pot tine în frâu așa ca le las sa curgă libere. Erau atât de fierbinți încât îmi ardeau obrajii reci și palizi. Davis mă trage în brațele lui puternice iar eu îmi ascund fata în umărul sau solid.
Mă simt ridicata de la sol și în câteva clipe sunt pusă pe pat alături de el.

- Nu mai plânge, îmi șopti el în timp ce mă mângâie ușor. Ce ar fi sa te duci sa faci o baie fierbinte, asta te va face sa te simti mai bine, zâmbi el.

Profesorul de IstorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum