Capitolul 19

11.4K 558 17
                                    

Acum câteva zile mă bucuram de căldură oferită de soarele care ne încălzea, dar acum nu pot decât sa mă plâng de frigul în care am căzut. De ieri vremeaa se schimbase vizibil. Acum era înnorat și cu vreo zece grade mai frig. Se apropia cât de curând o furtună, sunt sigura de asta.

Mă îndreptăm spre sala de sport pentru a-mi face încălzirea de dimineață. În drumul meu era o gașcă de băieți care mă priveau zâmbind. Tot ce trebuia sa fac era sa îi ocolesc, fără să îi bag în seamă .

- Hmm ia uite cine a venit. Campioana noastră, râse unele dintre ei.

- Da. Pusicuta asta mica chiar crede ca are șanse sa câștige, zise altul.

-Se pricepe doar la deschis picioare în fata bărbaților. Nici nu ar putea sa facă altceva. Deci ce ai de gând sa faci? Sa te culci cu toți tipii ca sa te lase sa câștigi? zise unul dintre ei pe care îl văzusem și la competiție.

- Tăceți din gură altfel va arat eu ce poate face "pisicuța" , le spun.

Ce idioți. Îmi vine sa le sparg dinții.

- Ohh... pisicuța are ghiare. Hai sa te văd, zise unul dintre ei.

Mă apropii de el pana ne despart doar câțiva centimetri.

- Taci din gura aia mare și spartă, mârâi eu la el.

Acesta încercă sa mă prindă de par cu o mână, dar eu o iau și i-o întorc la spate după care după care îi împing un genunchi în spate de îl las fără aer și îl împing la pământ. Ceilalți doi se apropie de mine și mă dau în spate. Primul care se apropie de mine îi dau un pumn în stomac dupre îi pun piedica și cade pe spate. Ăsta dezavantajul când ești mare și prost ca un munte.

Celălalt mă prinde de mâini, și îl calc pe picior. Cred ca i-am rupt câteva degete căci începe sa geamă de durere. Îi dau un pumn în maxilar și cade într-o parte.

Nu îmi vine sa cred cât a fost de ușor. Se pare ca atunci când sunt furioasă am mai multa forță.
Mă îndrept râzând spre sala de sport.
Când mă vede Noah se încrunta.

- De ce razi? intreba el.

- Nu cred ca mai trebuie sa exersez la sacul de box, căci am facut-o mai devreme, zic eu râzând.

- Ce ai mai făcut și de data asta?

- Am caftit trei tolomaci care m-au jignit.

- Glumești nu? Tu chiar ai chef de o suspendare pentru ca te-ai luat la bătaie?

- Dar nu i-am rănit îndeajuns ca sa aibă vreo dovadă, abia dacă o sa aibă vânătăi. Dar a fost distractiv.

Îmi dau hanoracul jos și rămân doar în maieul cel alb de dedesubt.

- Ce facem azi sefu' ? Căci am chef de ceva palpitant. O doza mare de adrenalina îmi curge în acest moment prin vene.

Acesta se apropie de mine, îmi lua mâinile și le puse pe după gatul lui. Buzele noastre se apropiau, lent, foarte lent după părerea mea. Era un sărut care trimitea fiori de plăcere și emoție pe șira spinării.
Simțeam nevoia sa îi rup hainele de pe el,sa îl devorez de viu , sa fie al meu, acum. Dar acest vis era imposibil. Cel puțin nu aici, și nu acum.
M-am depărtat de el și mi-am muscat ușor și sugestiv buza.
Mă inpinse și se depărta.

- Ce faci? întreb eu indignată.

Chiar în acel moment ușa se deschise și pe ea intra directorul. Câteva secunde mai devreme dacă venea, o incurcam amândoi.

- Ce faceți voi doi aici? intreba el.

- Eu și cu eleva mea repetam pentru competiția de zilele următoare, îl informa Noah.

- Foarte bine, o puteți face mai târziu, acum am treaba cu tine. Te aștept în biroul meu.

-Ne vedem mai târziu, spuse și pleca pe urmele directorului.

Îmi era lene sa alerg sau sa fac orice altceva așa ca am plecat la mine în camera. Noroc ca nu mai era nimeni în drumul meu de această dată.

În cameră la Maddy nu era nimeni. Oare pe unde umblă? Am intrat la mine în cameră și am luat o revista după care m-am trântit pe pat.
Plictiseala mea creștea fără oprire.

În hol se auzea gălăgie. Cred ca Maddy a venit în sfârșit acasă. Când deschid ușa rămân cu gura cascata.In fata mea se aflau cei trei tipi pe care îi bătusem mai devreme.

- Ce faci pisi, ești singură? intreba unul și intrară în cameră.

-Ce faceți aici? întreb eu speriată.

- Am venit sa ne luam revanșa,spuse unul.






Am cam întârziat cu acest capitol. Știu. Sper sa va placă deși este puțin cam scurt. Va pup :*:*:*









Profesorul de IstorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum