Capitolul 11

14.3K 736 3
                                    

Stăteam liniștită, pe o bancă , cu ochii închiși și cu soarele incalzindu-mi fața. Soarele de amiază era destul de puternic pentru luna octombrie, și reușea sa mă încălzească. Prin aer adia o briza de vânt specifica orașului Chicago.
Nu degeaba I se spunea Orașul Vânturilor.

Eram intr-o dupamiaza de duminica, iar eu și Maddy am decis să ne petrecem o parte din ziua liberă afară la soare. Eu mă ghemuisem pe o bancă la soare. Maddy era lângă mine, întinsă pe iarbă, și cu ochii închiși și capul înălțat spre cer.

Se presupune ca ar trebui sa învăț la testul de mâine, dar la o vreme așa frumoasa îmi piere tot cheful.

- Îmi place mai mult aici afară la soare. De ce nu putem face și noi orele afară?întrebă Maddy.

În această privința avea dreptate, și mie îmi place mai mult afară decât în acele clase monotone și friguroase.

Maddy era îmbrăcată cu o fustă neagră și o cămașă de aceiași culoare. Era o schimbare față de mereu prezentă uniformă care era obligatorie la cursuri.

Aveam toată ziua numai pentru noi, sau ce a mai rămas din ea.

- Ce facem azi?întreb eu.

- Pai mă gândeam sa ieșim la o plimbare în grup.

- Plimbare în grup?

-Da.Tu, eu, Louis și Jason. Ce părere ai?

-Stai sa imi verific agenda. Hmm...pai altceva mai bun de făcut nu am .Unde mergem?

-O sa luam masa de prânz în parc împreună cu Jason și Louis.

- Ai aranjat o întâlnire dublă?întreb eu.

- Nu e chiar o întâlnire, e mai mult o masa comună.

Era o zi splendidă de toamnă. Aerul era destul de rece iar cerul senin de un albastru terifiant.

Am pornit-o în susur străzii și am trecut pe lângă clădirile care înconjoară campusul universitar.

Eu nu cunoșteam prea bine zona așa ca m-am lăsat ghidată de Maddy. Am cotit pe o alee dintre doua clădiri și în capătul ei am luat-o la stânga. Nu prea cred ca pe o alee murdara plina de gunoaie și tomberoane ne vom întâlni cu Louis și Jason.

Am mers tot înainte strecurându-ne prin spărturi unui zid și ajungând intr-o gradina cu vegetație luxurianta, bănci, tufe de trandafiri și iarba tunsă. Era o priveliște deosebita.

Ne-am strecurat pe alee până în mijlocul unei poienite. În mijlocul ei se aflau Jason și Louis care stăteau jos, pe o pătura întinsă pe iarbă.
Ei își imprastiara deja prânzul la pachet care conta în:burgeri, cartofi prăjiți, și câteva doze de suc.

- Bine ați venit în paradis, ne întâmpină Louis cu un zâmbet pe buze.

I-am salutat și noi așezându-ma în genunchi pe pătura. Jason s-a aplecat și mă sărutat ușor pe obraz, șoptindu-mi un buna.

-Bună și ție, îi răspund eu.

Jason a zâmbit, dandu-si la iveală gropitele.

- Cum merge cu învățatul?întrebă Louis.

- Destul de bine. Candice chiar evoluează, mai ales la istorie, spuse Maddy.

- E adevărat, i-am confirmat eu.

- Vei ajunge cea mai buna din clasă dacă o ții tot așa și după mă vei ajuta și pe mine, spuse Maddy bătând palma cu mine.

- Cum ați trăit voi înainte sa va cunoașteți?întrebă Jason . Sunteți ca doua picături de apă.

- Unul din marele mistere ale lumii , amigo , a răspuns Maddy și toți am început să râdem.

Jason a ridicat o mana și mi-a dat la o parte o șuviță de par care îmi căzuse pe față. Ochii lui aveau aceiași culoare de verde smarald.

Maddy i-a dres glasul și l-a luat pe Louis de mână tarandul după ea, vroia sa ne lase singuri.

- Știi ceva? Noi ne cunoaștem de putina vreme și ne-am întâlnit în împrejurimi destul de ciudate, spuse Jason.

-Așa e.

-Cred că ar fi bine dacă am ieși cândva împreună.

- Da, putem sa o facem.

- Mă gândeam la week-endul următor. Ce părere ai?

- Suna bine.

- Grozav.

Maddy și Louis au ieșit de după niște tufe. El cu părul ciufulit iar ea cu obrajii în flăcări. A trebuit sa îmi mușc limba ca sa nu fac vreo aluzie răutăcioasă despre sărut lor pe ascuns.

- Ei bine, Parker, ești gata sa ne întoarcem?întrebă ea.

Am aprobat cu o mișcare a capului.

Ne-am luat la revedere de la ei și am pornit înapoi pe alee.
Lângă intrarea în universitate stătea Noah rezemat de gard și vorbind cu o bruneta focoasa. A luat-o în brațe și a sarutat-o.

Simțeam cum sângele îmi clocotește în vene. Când ne-am apropiat de ei, el a impus-o ușor de pe el.

- Bună ziua domnule Shepherd, îl saluta Maddy.

- Bună și vouă.

Nici nu i-am aruncat vreo privire. Parcă astfel de componente nu erau permise. Sau el crede ca poate sa încalce regulile.

Ajunsă în camera mea mă trântesc pe pat și mă gândesc la toate cele petrecute azi.
De ce m-a afectat ipostaza în care l-am văzut? Nu înțeleg de ce m-am enervat și de ce am reacționat așa. Posibil acea bruneta sa fie iubita lui.

Îmi întorc privirea prin camera și observ pe noptieră un bilet. Mă apropii de el și îl deschid.

" Îmi pare rău că nu te-am condus înapoi azi și ca acea masa a durat puțin, dar am avut ceva treabă de rezolvat. Promit că voi revanșa.
- Jason"

Când a reusit sa pună biletul ăsta aici?

Profesorul de IstorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum