Ariana (Volumul I)

Capitolul 42

Perspectiva lui Mihai

Nu pot să cred că trebuie s-o dezvirginez. Nu pot! Nu vrea! Ce să-i fac, Doamne? Altă cale nu există? Cu ce am greșit? Spune-mi! Nu o pot dezvirgina fără voia ei, nu am făcut așa ceva în viața mea, nu pot s-o fac. Angelo a zis că trebuie neapărat s-o fac pentru că astfel va deveni vampir complet, îi va veni mintea la cap, nu știu ce să mai spun, aș face orice ca să fie bine din nou...dar asta chiar întrece orice măsură. Dacă am face-o, am face dragoste, dar fără voia ei, se numește viol. O iubesc prea mult ca să-i fac așa ceva!

Mă îndrept spre apartamentul ei. Simt că am o piatră pe inimă. Nu știu ce să mai fac! Vreau să fie totul bine! Blestemat să fii acolo unde ești, Rareș! Bat la ușă, dar nu răspunde. Ca data trecută. Nimic nou, ce pot să spun. Bat la ușă de două ori, o strig și nici măcar nu răspunde. Poate că nu e acasă. Ușa nu e încuiată, intru înauntru și observ o dezordine totală. Se pare că a fost nervoasă. Înainte de toate, îmi aranjez freza. Știu, am un tic și uneori, sunt mult prea narcisist. Verific tot apartamentul, dar nici urmă de Ariana mea.

Mă panichez și o sun. Nu-mi răspunde. Măcar să-mi fi respins, să știu că e bine. Nu stau mult pe gânduri, că plec în căutarea ei. O caut aproape peste tot, în magazinele în care mergea deseori, dar nici urmă de ea. Parcă a dispărut de pe fața pământului...

De fiecare dată când n-o găseam, grijle se acumulau, iar lacrimile își făceau apariția...nici mirosul nu i-l simt nicăieri, unde ești, Ariana?! Vorbesc și singur. Sunt atât de disperat, încât îl sun pe Angelo să-i cer ajutorul, din nou.

Îi povestesc în lux de amănunte și-mi spune că va face o vrajă ca să vadă unde e. Peste aproximativ zece minute, îmi sună telefonul și sper să fie ea, dar bineînțeles că nu e ea. E Angelo.

-Știu unde e. A înnebunit, frate! Știi de ce? Pentru că nu e vampir complet! S-a dus într-o coș din ăla mare de gunoi.

Îmi dă toate detaliile posibile și plec în căutarea ei. Nu înțeleg ce caută ea într-un coș de gunoi. Parcă am fii copii mici, în ce situație a ajuns, doar pentru că nu e vampir complet.

Găsesc mai multe coșuri de gunoi. O să se uite lumea la mine în timp ce caut în gunoi. Ariana, ce mă pui să fac...caut ca un nebun prin multe coșuri de gunoi și deodată, aud cum strănută cineva din următorul coș de gunoi chiar ce urma să-l deschid. Îl deschid și o zăresc pe Ariana stând liniștită pe telefon. Imediat ce mă observă, se ridică brusc și sare din coș. Miroase execrabil. Nici nu-ți imaginezi.

-Lasă-mă odată, Mihai! Nu înțelegi că nu vreau să te mai văd?! Se răstește ea.

-Ariana, ascultă-mă, te rog...spun eu în timp ce mă apropii de ea, iar ea se dă cu un pas în spate.

-Nu! Nu te ascult! Se răstește ea a doua oară.

În acel moment, o iau pe sus și fug repede spre apartamentul ei. O duc în pat și o leg de pat. Da, atât de nebun sunt. Nu mă judeca, dar nu poți discuta cu ea dacă nu faci asta.

-O să mă asculți, îi spun eu ferm.

Ea nu spune nimic. Tace.

-Nu te-am înșelat, nu! Ea a venit la mine să mă sărute ca să pară că ne sărutăm. Continuăm discuția asta mai târziu. Întâi de toate, trebuie să realizezi unele lucruri. Trebuie să te dezvirginez ca să mai fii întreagă la minte, iar cu părere de rău, n-o voi face. Nu pot să-ți fac una ca asta, dar nici nu te pot lăsa așa...spune-mi ce să fac?

-Simplu: hai să facem sex, zice ea în timp ce dă din sprâncene sugestiv.

Altă stare de bipolaritate. Da, facem.

-Nu, nu putem să facem, spun eu dând ochii peste cap.

-Și de ce mă rog nu putem să facem? Spune ea uimită.

-Pentru că după ce-ți vei reveni, vei regreta și mă vei urî din tot sufletul, spun eu.

-Tâmpitule! Te urăsc! Nu vreau să facem sex! Se răstește ea.

Altă stare de bipolaritate.

-Hai să-ți spun un banc: o fată îl întreabă pe un băiat:

-Ce faci?

La care băiatul spune:

-Bine.

Am rămas uimit. Ariana râde în hohote, așa face când e beată, spune bancuri seci. O calmez într-un sfârșit. Dintr-o dată, mă trezesc lipit de perete. Ok, Ariana are stări de flatulență? Mamă...mor aici. Miroase a ouă clocite, bine că n-ai fost pe moment să vezi cât de "bine" miroase.

-Iubire, hai să facem noi un duș, apoi vedem noi ce facem.

Mai miroase și a coșul de gunoi, al naibii...

Facem un duș împreună. Știu, de la despărțire, sare pe mine, facem un duș împreună și fac lună în tot apartamentul, iar aproape totul, devine la normal.

După aproximativ douăzeci de minute, îmi sună telefonul. Îl scot din buzunar, îmi ridic o sprânceană adică cea stângă și observ că mă sună Angelo.

-Bă, fii atent la mine! Spiritele lui Rareș și Mariei, nu o lasă în pace, o bâzâie, o pun să facă lucruri ciudate...iar eu nu pot face nimic pentru că sunt spirite. Doar ea îi poate face s-o lase și doar dacă e vampir complet.

Deja nu mai rezist! Nu mai pot suporta o secundă faptul că nu e vampir complet.

-Frate, de ăștia n-ai cum să scapi! Sunt ca râia! Țip eu la telefon ca un descreierat.

-Am mai găsit o cale. Abia s-o găsesc, am citit toate cărțile de magie ale familiei la capitolul Vampiri. O lași așa, dar au trecut destule zile, pot face o vrajă ca să uite o perioadă a vieții. Așa va reveni la normal pentru puțin și nu va fi nevoie s-o dezvirginezi.

-Mersi! Doamne, îți rămân dator toată viața, spun eu.

-Adică veșnic, zice Angelo râzând.

-Știu, tocmai de asta am spus. Poți veni să faci vraja? Zic eu.

-Da, vin imediat, mă teleportez, paa.

În nici douăzeci de secunde, e la mine în cameră. O zărește pe Ariana, începe să pălăvrăgească pe acolo niște lucruri, de parcă și-ar spune rugăciunea de sfârșit a vieții. După ce termină, vine spre mine, dăm mâna, după care se teleportează. Ce om ca lumea. Ariana intră în cameră.

-Cine ești și ce faci la mine în apartament?! Se răstește ea.

Și...o iau de la capăt.

Salut, știu că am postat super târziu, dar n-am timp să postez atât de des, îmi cer scuze și sper că vă place.
P.S. vă rog să treceți pe la cartea mea cea nouă "Motivational Book".