Ariana (Volumul I)

Capitolul 33

Perspectiva Anei

Astăzi mă voi duce cu presupusul meu iubit pe care nici nu-l cunosc atât de bine, mă refer la nume, vârstă, să ne plimbăm prin oraș. Tot ce știu, e că e bun la pat, nu-mi mai trebuie nimic. Da, mă droghez, da beau și da, sunt depresivă de ceva vreme. De ce? Nu mă mai înțeleg cu nimeni, nici cu "prietena" mea, Ariana pe care în momentul de față, o urăsc din tot sufletul, cu părinții mei nu mai țin legătura pentru că n-am de ce. De ce ar vrea ei o fiică vârcolac? Le fac un bine. O să iau supra-doză astăzi și mă voi simții bine. Cât despre Arinuța, o să am grijă să aibe o moarte cruntă. Rareș m-a transformat în vârcolac, după ce am aflat că a murit...din vina Arianei, voi avea grijă să moară. De ce fac asta? L-am iubit pe Rareș ca pe ochii din cap.

Perspectiva Arianei

După ce l-am stârnit pe Mihai în ultimul hal, și-a dat seama că e de la efectele secundare și trebuie să ne oprim, deși, eram în stare să-l bat dacă renunța la asta de tot. M-a lăsat să mă joc cu el, să-l trag de urechi, să-l trag de nas și multe altele.
Nu mai sunt "alergică" la Soare, cred. Am și uitat de Soare.

-Hei, frumoaso, am o idee, zice el rânjind.

-Ce idee? Spun eu curioasă.

-Să nu ne atingem, sărutăm, poate se duc efectele secundare puțin, asta câteva zile sau ore, zice el râzând. Cine cedează primul, are o pedeapsă.

Ok, nu-mi surâde ideea atât de tare, dar fie ca el.

-Așa facem, zic eu râzând.

Peste câteva ore

Nu o să cedez. Dacă voi ceda, e din cauza efectelor secundare.

-Mă duc să mă plimb, zic eu îndreptându-mă spre ușă.

Nu am stat să-i aud răspunsul, în mod normal, ne sărutam înainte să plec eu sau el. O observ pe Ana care-și ia la revedere de la același tânăr din ziua în care am fost la ea acasă. Mă observă, se îndreaptă spre mine, o privesc ciudat, mă lovește în burtă cu genunchiul și cad pe jos...