Ariana (Volumul I)

Capitolul 38

-Am o idee, spune Angelo, ești frumoasă, până termin treaba, mă poți aștepta afară să ne cunoaștem mai bine, Ana, nu? Zice el în timp ce se îndreaptă spre ea și îi ia mâna stângă cu mâna lui dreaptă, după care o pupă.

Îmi vine să-l bat. De parcă n-are timp de prostii după ce o omorâm.

-Ăă...ce se întâmplă aici? Spune Ana uimită. Ne cunoaștem după ce aflu ce se întâmplă aici, zice ea în timp ce se îndreaptă spre Maria. Doamne, cum ați lipit-o?

-Simplu, așa mă voi lipii și eu de tine într-un loc mai intim, spune Angelo rânjind.

Nu-l mai iau cu mine nicodată când e vorba de ceva serios. Iubita mea zace în pat ca frumoasa din pădure adormita, doar că ea e frumoasa din pat adormită și nu se trezește, iar el salivează dupa Ana în loc să o facă pe asta să dezlege vraja...Ana rânjește și în același timp, roșește.

-Acum, spune, o trezești și o dezlegi de vrajă sau nu? Spun eu pe un ton autoritar.

-V-am zis de nu știu câte ori că nu, Rareș e mort din cauza...nu mai apucă să spună ceva că Ana sare cu gura imediat.

-Ce? Despre ce vorbiți? Tu îl cunoști pe Rareș? Ce se întâmpla aici?

Ea îl cunoaște pe Rareș? De unde?

-Tu de unde-l știi pe Rareș, mă? O întreb eu.

-Îl iubesc...l-am iubit, de fapt. Încerc să-l uit...spune ea pe un ton ușor trist.

-Aa...nu-i nimic, te fac eu să-l uiți, spune Angelo în timp ce-i face cu ochiul.

-Deja nu-mi simt corpul, spune Maria dându-și ochii peste cap.

-Nici nu trebuie, spune Angelo.

-Ajută-mă, Ana, te rog! Exclamă Amanda.

-Te ajut, spune Ana în timp ce se apropie de ea, dar Angelo nu o lasă.

-Nu te grăbi, papușico. N-ai voie s-o ajuți, înțelegi? Zice Angelo.

-Dar vreau! Spune Ana.

-Noi nu! Exclamăm la unison eu și Angelo.

-De ce? Întreabă Ana.

-Pentru că e o nenorocită! Exclam eu nervos.

-Auzi? Măsoară-ți cuvintele, spune Maria.

-Îți măsor doi pumni, vorbim după, spun eu.

-Ce replici inutile ai, spune Maria.

-Ce față de elefant ai, spun eu.

Pe Angelo și Ana, i-a bufnit un râs foarte zgomotos, de parcă ar fi într-un cor.

-Hai că a fost bună asta, frate! Spune Angelo amuzat.

Deodată, se face întuneric în încăpere și nu știu de ce. Maria încearcă să facă ceva.

-Încetează! Nu te voi lăsa să-l readuci la viață, ai înțeles?! Spune Angelo nervos.

-Pe Rareș? Întrebăm la unison eu și Ana.

-Da, spune Angelo în timp ce se încruntă.

-Nu, Maria! Așa faci? Nu o trezești pe Ariana? Bine, fie, e alegerea ta!

Dintr-o dată, Maria iese din perete și încearcă să-mi tragă o palmă sau ceva de genul, dar eu o lovesc în fluierele picioarelor și cade la pământ. Se ridică încet și se gândește ce să ne facă. Îi face cu ochiul Anei, pe semne, s-o ajute și Ana o ajută, altă deșteaptă, altă deșteaptă. Mă îndrept spre Angelo, îi șoptesc să aibe grijă de Ana, s-o ducă într-o cameră că am grijă de Maria.

Perspectiva lui Angelo

Am luat-o pe sus, ea se zbenguie pe acolo, dar n-are ce să-mi facă. Apropo, are un fund bestial, nu comentez. O duc în prima cameră pe care o văd și îi dau drumul repede pe jos, dau să plec, dar mă întoarce cu fața la ea.

-De ce m-ai adus aici? Spune ea încruntându-se.

-Doar stai aici, bine? Pentru binele tău, îi spun eu privind-o cu mai multă atenție.

Pe lângă faptul că e bună, mai e și frumoasă, e scundă, are ochi verzi, brunetă, sprâncene perfecte, gât mediu, buze cărnoase rozalii,
Nas mic, urechile nu le văd in cauza părului ei drept. Are forme voluptoase.
Apropo, dinții nu i-am văzut pentru că nu a zâmbit.

-Și dacă nu vreau? Zice ea ca un copil mic.

-Și dacă nu vrei, te leg de pat, spun eu.

-Dar ce, suntem aici în Fifty Shades Of Grey? Ești periculos tu așa...zice ea dându-și ochii peste cap.

-Dacă vrei, nu te pot refuza. Deși, legatul de pat și loviturile cu biciul nu sunt pe gustul meu, o vom face, dar să termin ce-am început cu prietena ta.

-De ce? Ce ți-a făcut? Spune ea.

-Mie? Nimic. Lui Mihai multe. Aa și plus de asta, mă vrea, spun eu dând din sprâncene jucăuș.

-Foarte bine, puteți s-o faceți și aici, spune ea nepăsătoare în timp ce-și flutură mâinile prin aer.

-Trebuie să plec, te voi lăsa puțin aici, micuțo, spun eu dând să plec din nou și ea fuge repede și se pune pe ușă, iar eu rânjesc.

-Nu! Nu vreau să stau ca fraiera aici în timp ce voi îi faceți cine știe ce! Spune ea nervoasă.

O vrăjesc să stea în pat liniștită, altfel nu se poate cu ea.

Ies din camera repede, mă îndrept spre sufragerie și o văd pe Maria care face o vrajă și știu care...chiar vrea să-l readucă la viață, nu prea are cum singură și Mihai trebuie să vrea asta.

-Vreau să-l readuci la viață, spune Mihai.

L-a vrăjit să spună da la tot ce vrea ea. Nu-i nimic, l-am făcut la loc acum.

-Nenorocito! Se îndreaptă Mihai spre Maria, o ia de gât și începe să-i dea pumni în față, burtă până-i dă sângele. Să nu te prind că mai încerci să faci așa ceva, căbte sparg, ai înțeles? Tu fără vrăji ești praf, spune Mihai nervos.

Ea zâmbește tâmp, deodată, îmi vine o viziune în minte: Ariana s-a trezit, dar vrea să se sinucidă, să meargă la Rareș.

Salut! Îmi cer mii și mii de scuze că nu am postat de multă vreme, dar am dat teste în fiecare zi și am avut foarte mult de învățat, sper să mă înțelegeți. A și știu că nu e incredibil capitolul, dar m-a cam lăst baltă inspirația, va reveni ea.