Ariana (Volumul I)

Capitoul 37

Perspectiva lui Mihai

Mergem pe jos la Amanda sau Maria, cum o cheamă. Eram atât de speriați și uimiți de situația în care suntem puși, încât, după ce ajungem, ne dăm seama că puteam să ne teleportăm. Asta e strigător la cer!

-Aici stă, spune el încruntându-se. Și ce facem acum? Intrăm în casă și o omori tu sau o omor eu? Spune el plictisit.

-Ce ar putea s-o doară mai tare? Spun eu zâmbind.

-Și una și alta, spune el.

-Atunci, amândoi, dar trebuie s-o chinuim puțin, nu scapă ea atât de ușor, spun eu pe un ton obișnuit.

-Același Mihai, zice el amuzat.

Intrăm înauntru și bănuiesc eu că e Andra sau Maria? A, nu...era Amanda, în fine. Își face ochii cât două cepe.

-Voi ce mama naibii căutați în casa mea? Spune ea în timp ce se ridică, îndreptându-se spre noi.

-Întrebarea e: de ce nu ne lași în pace odată pe mine și pe Ariana? Vrei să te sinucizi ca să nu te ucid în chinuri? Mă răstesc la ea.

-Tu crezi că poți să-mi faci ceva? Spune ea în timp ce pufăie printre buze. Bună, Angelo, ești mai sexy ca de obicei, îi face ea cu ochiul.

La auzul acestor cuvinte, o iau de gât, o strâng atât de tare, încât aș putea s-o zdrobesc, dar după cum am mai spus, nu scapă ieftin din treaba asta mizerabilă de care nu s-a lăsat. Dacă ea a conceput planul cu Rareș, eu și Angelo îl terminăm. O trântesc la pământ, abia dacă respiră.
Angelo se îndreaptă spre ea și presupun că folosește o vrajă pentru a o lipi de perete.

-Angelo, de ce te bagi? Vampirașul nu se poate descurca? Spune ea râzand ca o muscă rezemată de perete când o omori cu paleta.

-Puteam să te distrug acum cinci minute, dar astfel, ai scăpa prea ieftin și nu e bine. Trebuie să fii chinuită, așa că taci din gură! Spun eu nervos.

-Ce s-a întâmplat, Maria? Ți-e frică de mine? Spune Angelo cu un surâs.

-De tine? Nu vezi ce față de milog ai? Practic, ești inofesniv, nu poți ucide nicio albină, spune ea râzând ca o drogată, de fapt, e o drogată. O ajută și fața.

-Păi albine nu omor, dar muște ca tine, fii sigură că omor, zice el rânjind.

-Aș vrea să te omor eu în pat, dar e vampirașul ăsta aici și ne deranjează, zice ea rânjind.

-Stai, tu crezi că eu mi-aș trage-o cu tine? Spune Angelo pufăind printre buze, după care râde zgomotos.

-De ce să nu? Nu sunt destul de bună pentru tine? Spune ea schițând o față de oaie plouată.

-Prefer să nu te jignesc, nu ți-am dat speranțe niciodată, zice el încruntându-se.

-Eu prefer să-mi spui adevărul! Exclamă ea.

Ăștia doi mă scot din toți copacii, jur! Acum se găsesc să vorbească despre asta.

-Bine, poate că ar merge o partidă, dar să-ți pun o pungă pe cap. Și nu vreau să fie transparentă.

La auzul acestor cuvinte, mă bufnește un râs zgomotos. Ce i-a zis-o. Îmi revin imediat.

-Gata. Angelo, poți vorbi cu ea când e moartă, nu va avea argumente atunci, zic eu amuzat.

-Ce speriată sunt, nu vezi cum tremur? Spune ea în timp ce se chinuie să se miște, dar în zadar. E lipita complet de perete.

-Eu aș zice să taci, spune Angelo. Se îndreaptă spre ea și îi șoptește "te pot transforma într-un gândac și te pot călca automat, dar n-o fac. Știi de ce? Hai că-ți spun: te pot vrăji să nu vrei să ți-o trag și e jale atunci, muscă mică ce ești."

Are ochii bulbucați, probabil de aceea i-a spus așa.

-Nu! Nu ai îndrăzni! Spune ea încruntându-se.

-Oh, provoacă-mă! Exclamă el. Ori o trezești și o dezlegi de legământul cu Rareș, ori te duci la Rareș, una din două, uite, suntem amabili, îți dăm două variante.

-Nu vreau! Nu vreau să se aleagă praful de munca mea! Exclamă ea.

Deodată, intră cineva înăuntru, Ana!

-Bună, Maria, auzi...nu mai apucă să spună ce vrea pentru că mă vede pe mine, o vede pe Andra...adică Amanda lipită de perete. Ce se petrece aici? Întreabă ea nervoasă.

-Nu e treaba ta, papușă, spune Angelo în timp ce o analizează din cap până-n picioare.

Îi arde de prostii în cele mai nepotrivite momente.

-Ana, idioato, treci să te omoare și pe tine, spune Amanda.

-Ce? Întreabă ea crispându-se instant.

Salut, știu că e cam scurt și chiar te-am pus în suspans, dar cam asta e ideea. :)))