Ariana (Volumul I)

Capitolul 23

Perspectiva Arianei

Știi, tot nu-mi vine să cred că totul e atât de frumos între mine și Mihai. El încă doarme ca un bebeluș, e atât de scump, îl pup pe frunte și dau să plec la baie, dar simt două mâini care mă iau de talie și mă trag înapoi în pat. S-a trezit Mihai.

-Bună dimineața, frumoaso! Zice el luându-mă în brațe pe la spate, eu zâmbind instantaneu.

-Neața, Mihăiță! Spun eu râzând, e un copil mic și chiar i se potrivește.

-Nu sună bine deloc, zice el. Nu știu cum reacționează pentru că încă sunt întoarsă cu spatele.

-Mie trebuie să-mi placă, zic eu amuzată. Ce crezi că face? Mă mușcă de gât iar eu gem de durere. Mă enervez și mă întorc spre el, după care îl strâng de nas.

-Auu! Gata! Zice el încruntându-se.

Ne jucăm cât ne jucăm, apoi mâncăm, ne îmbrăcăm, facem rutina zilnică. Am de dat niște examene la facultate, îmi spune că mă duce iar eu îi spun că mă descurc, ca de obicei, protestează, dar eu câștig, desigur. A spus se pune să doarmă, asta era și ideea, mă gândeam să-l las să doarmă, e atât de obosit.
Am decis să merg pe jos, e destul de frumos afară. Dau examenele care nu prea au avut un grad de dificultate atât de mare pe cât mă așteptam, abia aștept să ajung acasă, simt un parfum atât de dulce, încat îmi vine să dau la rațe și acela e parfumul Cristinei, simt că e în spatele meu, mă întorc repede către ea, îi iau mâna și i-o întorc.

-Tu ce crezi că faci? Ai pierdut, obișnuiește-te cu ideea, altfel te omor cu mâna mea, zic eu nervoasă.

-Măi, măi, suntem nervoși, m-am speriat, sincer, proasto! Zice ea încercând să iasă din strânsoare

-Proastă e mămicuța ta care te-a făcut la beție, balenă eșuată ce ești! Zic eu reglându-mi maxilarul.

-Știm să înjurăm, ai progresat, dar tot o proastă ești. După ce mă face ce e ea, de fapt, îi învârt mâna.

-Auzi, pițipoanco, fii atentă aici că nu-mi place să mă repet și nici să-mi bat capul cu tine, dacă mai vii cu vrăjelile tale la mine sau la Mihai, ori te omor eu, ori te omoară el. Moartea tot cruntă va fi, spun eu și mai nervoasă, ochii mei fiind roșii.

-Mihai nu mă va omorî pentru că mă iubește, zice ea rânjind, în momentul ăla, am pocnit-o, ea ieșind din strânsoare, încercând să dea în mine, însă i-am luat-o înainte, observă că nu are nicio putere, dar rânjește și nu mai ea știe de ce. Din acel moment, nu-mi mai amintesc nimic.

Perspectiva lui Rareș

Am plănuit împreună cu Cristina să o răpesc pe Arinuța, până va dori să fie a mea, iar Cristina se va descurca cu Mihai.
Am dus-o pe Ariana în pat, doarme ca un copilaș. Când se trezește, se sperie, zărindu-mă.

-Rareș? Unde sunt? Zice ea panicându-se.

-Unde trebuie, spun eu îndreptându-mă spre ea.

-Cum adică? Tu m-ai adus aici?! Zice ea țipând la mine.

-Da, Ariana, vei fi doar a mea.