Ariana (Volumul I)

Captiolul 2

Nu se poate așa ceva, să fiu eu vampir? Nu există vampiri! Nu se poate, mă uit în oglinda și mă zăresc pe mine, am un fățău, zici că m-a călcat un camion. Ies din cameră și o vad pe Ana care face niște ochi mari.

-Ți-ai pus colți falși? Zice ea râzând.

-Pai...nu prea sunt falși. Dau ochii peste cap.

-Nu te cred. O bufnește râsul din nou.

-Nu mă crezi?! Uite! Fug spre ea după care o mușc. De ce am mușcat-o?! Nu mă pot controla, ce gust bun...ea leșină și deodată bate cineva la ușă. Nu pot să cred. E acel baiat care aproape că mă răpise când am plecat la magazin.

-De unde știi unde locuiesc? Zic eu încruntându-mă.

-Lasă asta acum, de ce ai mușcat-o tocmai pe ea?! Tu știi ce ai facut nebuno?! Țipă el ca un descreierat.

-De unde știi ce mi s-a intamplat? Am impresia că vorbesc singură.

-Nu-mi mai adresa atâtea intrebări. Dacă iți spuneam atunci că vei deveni vampir, nu m-ai fi crezut, m-ai fi crezut vreun nebun, așa că mă gândeam să te las să descoperi și singură, dar nu mă gandeam că vei ajunge atat de departe, te-au apucat deja poftele, daca mai așteptai un minut, veneam la timp, trebuia să mai aștepți două zile înainte să muști și in primul rând, trebuia să muști un om de sex masculin. Fața lui pare foarte serioasă.

-Si eu de unde era să știu?! Îl fac să tresară.

-Pai văd că grăbești lucrurile, spuse el încruntat.

-Ba nu! Simt ceva, simt ură, imi simt nervii mai intens.

-Alo, nu te enerva ca ții se fac ochii roșii.

-Măcar spune-mi și mie cum te cheamă.

-Mihai Ionescu. Nu te mai prezenta ca știu totul despre tine, ai fost adoptată, parinții tăi au murit și ceva ciudat, nu-ți place să ieși seara și apropo, nu mai injura in gând că iese urât.

-Auzi, nu te mai lua tu de mine că iți dau una intre picioare de o sa ai nevoie de viagra de pe acum, zic eu dând ochii peste cap.

-Mhm. Ești cam tare-n gura, imi place, zice el dând din sprâncene.

-Și mie mi-ar placea să dispari dar nu primim mereu ce ne dorim, zic eu oftând.

-Hai că vreau să te ajut, face ochi mari. 

-Cum? Îl întreb eu.

-Trebuie sa-ți explic tot,toate simptomele...zice el ca și cum ar fi o treabă serioasă care presupune multă vorbărie.

-Există? Zic eu înspăimântată.

-Vai de capul tău, să vezi câte există, niciodată nu vei mai fi la fel. Acum că ești la început, o să tot vrei să bei sânge, de la Ana nu ar fi potrivit pentru că o să aibe probleme cu gâtul o luna și va trebui să bea și ea sânge doar că ea nu e vampir și trebuie să-i faci tu rost de sânge. Și poate fii vampir decât dacă vrei tu. A da, o să ai probleme și cu hormonii și va trebui sa faci și sex, virginico, zice el chicotind.

-Ia vezi cum vorbești! Imi apar colții.

-Scuze, scuze dar tot nu pot să cred că ești virgină la vârsta asta, zice el uimit.

-Nu vorbim despre virginitatea mea, nu e treaba ta. 

-A da, Ari, uitasem, te poți uita in oglindă liniștită că nu e ca în filmele alea cu vampiri că nu te poți vedea in oglinda, doar sa nu spargi vreuna că nu o să te mai vezi în oglinzi cam...câte cioburi vor fi.

-Doamneee, spun eu deja săturându-mă.

Am pus-o pe Ana în pat și doarme, adică simt ca doarme.

-Bine, eu plec, a da.  Imi ia telefonul și îmi scrie numarul lui de telefon. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva, sigur vei avea nevoie de ceva, dacă vrei să nu mai ai probleme cu hormonii, sună-mă, te rezolv. Imi face cu ochiul.

-Nesimțitule, ieși că te rup în două, zic eu nervoasă ridicându-mă din pat.

Râde și pleacă, tot nu pot să cred ce mi s-a intamplat, Doamne...nici nu mi-a explicat de ce sunt vampir...e și el vampir? 10000 de întrebari și nu am niciun fel de explicatie..