Mi Princesa

Capitolul 12

Unde ești? îi scriu scurt și la obiect.

Trece un minut, două, trei.... zece și eu mă holbez la ecranul telefonului ca proasta. Karol deja a setat filmul și s-a așezat pe canapea. Eu stau lână ea și mă holbez la telefon ca proasta.

-Crezi că ar trebui să-i anunțăm pe băieți? mă întreabă blonda și când sunt gata să-i răspund telefonul bâzâie și atât eu cât și Karol ne uităm la noul mesaj primit.

Sunt ocupată, am ceva treburi de rezolvat. Nu mă așteptați și spune-i lui Ale că m-am dus la o colegă pentru nu știu ce proiect de început de an. Nu am chef de îngrijorarea lui. Ne vedem mâine.

Citesc mesajul de două ori și  mă încrunt. Ce treburi are ea de rezolvat? Și de ce nu mi-a spus exact unde e? Mă uit la blonda de lângă mine care pare mai derutată decât sunt eu.

-Tu ce crezi? o întreb și ea se uită la mine confuză.

-Habar n-am, spune și oftează.  Dar cred că roșcata e fată mare și se descurcă.

Eu doar o aprob din cap și nu zic nimic. La urma urmei Karol o cunoște de mai mulți ani pe roșcată și dacă ea zice că va fi bine, atunci nu am de ales decât s-o cred pe cuvânt. Închid telefonul și îl arunc pe măsuța de cafea din fața canapelei. Băieții intră într-un final în living și ceva în privirea lui Luis nu-mi place. Pare cam... nu știu, poate îngrijorat? Mă încrunt cerând o explicație, dar el doar îmi zâmbește într-un mod misterios. Nu cred că voi scoate ceva de la el. Se pare însă că nu sunt singura care a observat ceva ciudat la cei doi crai, fiindcă și blonda de lângă mine parfe cam confuză.

-Ce s-a întâmplat? îl întreabă aceasta pe iubitul ei când se așează lângă ea, dar el dor o trage mai aproape de el, înconjurând-o cu o mână pe după umeri.

-Nimic, iubito, spune el degajat și o văd pe blondină încruntându-se.

El oftează și se apropie de ea ca să-i supună ceva la ureche și ea dă din cap în semn că a înțeles. Mă întreb ce ascund cei doi și nu vor să-mi spună și mie. Luis se așează și el lână mine și mă trage în brațele lui, eu nezicând nimic. E mult prea bine ca să-mi mai pese. Decid s-o las baltă pentru moment, nu am starea necesară pentru un rând de ceartă ca fel principal.

-La ce ne uităm? întreabă brunetul în timp ce  se joacă cu o șuviță din părul meu.

-La asta! spune Karol și pornește filmul.

E adevărat că în prima parte a filmului am încercat să fiu cât de cât atentă, am mai luat chiar și câte un pumn de floricele sau câte un jeleu sau câte un ursuleț gumat de pe masă. Doar că încet încet mi s-a făcut din ce în ce mai somn și mai somn și cred că toată chestia asta cu prima zi de școală m-a epuizat complet. Cred că era o secvență cu ceva explozii fiindcă se auzeau multe zgomote pe fundal, eu însă închisesem ochii, fiindcă mi se păreau prea grei de la un timp.

-Ți-e somn, iubito? recunosc vocea caldă a lui Luis și doar dau din cap în semn de da. Vrei să plecăm?

-Nu, mai stăm puțin, mormăi eu neștiind dacă m-a auzit.

Nu știu dacă a mai zis ceva fiindcă deja am căzut în lumea viselor înainte de a-mi da cu adevărat seama.

Luis P.O.V.

O privesc pe frumoasa zeiță din brațele mele și o aud oftând ușor în somn când îi dau o șuviță de pe față. E așa de liniștită când doarme și când gura aia păcătoasă nu mai aruncă cu săgeți în colo și-n coa. M-a îngrijorat starea ei de azi, părea atât de vulnerabilă și căuta afecțiune și sprijin. Nu pot spune cât de bucuros sunt că a găsit aceste lucruri în brațele mele.

E ciudat cum mi s-a strecurat pe sub piele într-un timp așa de scurt și cum m-a făcut să o vreau tot mai aproape de mine. Toată ființa ei mă intrigă și mă face din ce în ce mai curios în a o descoperii. Lucrul care mă sperie cel mai mult e că încep să dezvolt sentimente stranii pentru micul înger din brațele mele. Sentimente care prevestesc necazuri în lumea mea...

-A adormit? mă întrebă prietenul meu.

-Așa se pare, spun și mă ridic cu micuța făptură în brațe.

Ea mormăie ceva inocent și apoi se așează mai bine la pieptul meu.

-O duci la tine? mă întrebă când ies din living și eu dau afirmativ din cap.

-Cu spaniolii ăia nebuni pe urmele noastre nu o mai scap o clipă din ochi, spune eu.

El mă urmărește și mă ajută cu ușa de la intrare. Ultimul lucru pe care îl vreau e să mi se trezească prințesa și să înceapă se ne înjure pe aici. Nu de alta, dar speriem vecinii. O pun într-un final pe locul din spate al mașinii mele și ea pare să protesteze ușor când o las din brațe.

-Cred că iești oricum un om mort, frate, spune Alessio și eu mă uit la el confuz.

-Ce vrei să zici? îl întreb înainte să mă urc în mașină.

El doar se uită la micuța din spate și apoi zâmbește. De ce am impresia că știe mai multe decât vrea să-mi spună?

-O să vezi tu mai târziu, spune el și se întoarce în casă.

Eu mă uit confuz în urma lui, apoi la fata mea care e încă adormită. Mă întreb ce a vrut să spună....