Mi Princesa

Capitolul 1

-Stai un pic! spun și ea își ridică privirea dintelefon și se uită la mine confuză. Poți să nu te mai prefaci că suntem prietene pentru că de-abia ne-am cunoscut și tu deja te porți de parcă n-am cunoaște de-o viață! E enervant și confuz! spun și apoi o aștept să răbufnească și să țipe la mine. Mereu e așa, eu zic lucrurilor pe nume și apoi oameni mă critică, nu e vina mea că ei nu suportă adevărul.

-Scuze, spune ea și au mă întorc spre cu ochii mari.

-Ce-ai spus?

-Am spus că-mi pare rău, spune din nou și își lasă capul în pământ. Știi, de acolo de unde vin eu oamenii stăteau cu mine doar pentru numele meu sau pentru că le era frică, nu am avut niciodată un prieten adevărat și... poate am fost puțin cam entuziasmată fiindcă îmi aminteai de cineva și chiar îmi pari simpatică.

-E.. e în regulă, spun și vin lângă ea. Deci unde vroiai să mă duci? încerc să schimb subiectul și ea își ridică ochii plini de energie spre mine.

-Chiar vrei să vii? spune și eu dau din cap. Yeyy!

Merge în fața mea și eu o urmez. Până la urmă ce am de pierdut? Când am plecat din Londra mi-am zis că voi face tot ce pot să-mi schimb viața. Carolina pare chiar o tipă Ok și oricum nu aveam nimic mai bun de făcut în după-aminaza  asta. Desigur trebuia să-mi caut un apartament în care să mă mut, dar presupun că pot face asta mai târziu.  Cu siguranță că nu e un criminal în serie care vrea să mă răpească și să mă ucidă lent, deci în rest cred că e OK. Ea continuă să vorbească cu cineva pe telefon, dar la un moment dat se oprește din vorbit ca să-și scoată din geanta de mână ceva, niște chei. Apoi apasă pe un buton și se aude un zgomot de deblocare în jurul nostru.

-O, ce bine! Al mi-a adus puișorul, spune ca pentru ea.

-E iubitul tău? nu mă pot abține să nu întreb, dar ea începe să râdă.

-Nu! În nici un caz. E fratele meu mai mare, Alessio, el și iubita lui sunt la facultate tot aici și locuiesc de trei ani deja în LA, spune și continuă să râdă. Cred că dacă ar auzi Al că mă văd cu cineva l-ar toca pe tip mărunt și i-ar arde rămășițele în foc.

-E genul de frate protectiv?

-Nu tocmai, doar că nu-i place să se ia cineva de familia lui, plus că el și tata îmi tot repetă că sunt prea mică pentru băieți și că voi fi rănită și bla bla bla. Am 19 ani, mama s-a căsătorit la 20 și eu nu am dreptul să ies cu un tip. Zi și tu dacă sunt normali!

-Cel puțin lor le pasă de tine, spun în șoaptă cât ea să nu audă.

Ajungem în dreptul unui mașini albe, sport, acel gen de mașină la care salivează orice puști de 16 ani și pe care știe că nu și-o va putea permite niciodată. Lamborghini Huracan. Asta îmi amintește că trebuie neapărat să mă duc să-mi iau o mașină nouă, nu voi supraviețui mult fără viteză. Poți să-mi iei mâncarea, apa dar să nu îndrăznești să-mi iei viteza. Acasă aveam un Audi R8 și îmi amintesc că făceam prăpăd cu micuțul ăla.O să-mi fie dor de el, dar trebuia să trec totuși la un alt nivel. Să fiu sinceră Lamborghini mă cam tenta în ultima vreme. Ea îmi face semn să-mi pun bagajul în porpagaj și să intru în timp ce ea vorbește la telefon cu cineva într-o limbă pe care nu o înțeleg, dar suna ca un fel de spaniolă. Mă urc pe locul din dreapta și o aștept pe Carolina. Carolina? Carolina.... Numele ăsta e atât de cunoscut. Hmm...

-E ok! spune Car care tocmai a intrat în mașină și își pune centura.

-Ce e Ok? întreb.

-Păi am vorbit cu fratele meu și i-am spus că am ajuns cu bine și că ne vom instala! spune și pornește motorul.