Kemono-Bestiile(SasuSaku FanFic)

Capitolul 5

Akatzuki la vânătoare*

Cinci luni au zburat ca vântul. În Konoha agitația și-a făcut deja apariția, acesta fiind împânzit de membrii ANBU. De asemenea, locatarii vorbeau cu neliniște despre posibile apariții ale celor din Akatzuki, fapt ce ar fi însemnat punerea satului într-o mare primejdie.

Târgurile erau mai mult goale, majoritatea oamenilor rămâneau în locuințe ascunși de frică. Shinobi satului umblau dintr-o parte într-alta, investigând toate cotloanele. Tzunade era și ea, de asemenea, la muncă. Se afla într-un congres cu lorzii țării, aflându-se și cei din capul Federației Ninja. Discuțiile dintre tabere erau aprinse, Akatzuki fiind un adevărat subiect ce ar fi putut deschide oricând un conflict. Toate probleme ar fi început mai întâi de la jinchuriki. Se aduceau tot felul de zvonuri cum că cei din Akatzuki umblau după puterea lui nouă și opt cozi. Au urmat astfel multe serii de conflicte, lupte care aduceau număr dublat de morți cu fiecare rundă. Însă, vânătoarea de jinchuriki nu era singura problemă prezentă în rândul shinobilor. Mai era și puterea a unui legendar shinobi dispărut acum multe secole. O putere ce a fost moștenită de deșcendenții săi până în ziua de astăzi.

Se știa , încă din secolul I, de o putere regeneratoare care putea da viață oricărui tip de corp mort. Această putere a fost cunoscută în acele începuturi. O problemă, însă, era numărul minim de membrii al acelui clan ce deținea acea putere. La început clanurile erau împărțite în Clanuri Superioare și Clanuri Inferioare, acestea fiind catalogate după numărul de membrii. Cele de număr mediu erau Clanurile Inferioare(Uzumaki, Inuzuka), iar cele cu un număr mare de membrii făceau parte din cele Superioare(Uchiha, Senjuu). Haruno făcea parte din categoria Clanurilor Inferioare, cu toate că acesta avea un număr mult mai mic decât celelalte clanuri. Era un clan care stătea să se dizolve, fiind slabi în atacuri. Aceștia erau, mai degrabă, un grup de doctori ninja ce stăpâneau foarte multe secrete ale vindecării. Clanul a fost numit de la un timp și Inchiki (Vraci) datorită incantaților ce aceștia le săvârșeau prin păduri, trezind astfel morții din pământurile ce se întindeau în jurul mediului în care trăiau.

Deși, clanul a fost unul pașnic și a căutat mereu să se împace cu celelalte clanuri, au fost înlăturați și, în mare parte, anihilați. Motivul principal era frica. Vracii erau considerați vrăjitori ce nu aveau un randament în lumea shinobilor. De asemenea, aceștia urmau o altă religie, una Satanică, cum se considera în acele vremuri. Credința lor era bazată pe o poveste spusă de vraci în care se vorbea despre o creatură ce cutreiera zile și nopți pădurile în căutarea sufletelor pierdute. Această creatură ar fi căpătat înfățișarea unui berbec cu barba ascuțită, coarnele mult mai lungi, fiind îmbrăcat într-o mantie neagră. Această creatură mitologică din religia vracilor a fost numit Baphomet. Baphomet este un nume apărut pentru prima oară în stenogramele proceselor templierilor. Templierii erau cavaleri ce păzeau peșterile în care vracii se rugau. În secolul al XIX-lea, numele a fost popularizat datorită unor scrieri pseudoistorice care au încercat să lege cavalerii templieri de unele teorii ale conspirației, discutând despre distrugerea ordinului lor. Numele Bafomet (Baphomet) a devenit atunci asociat cu o imagine de "capră sabatică". Acest Baphomet era zeul ce constituia pacea între om și natură, numele acestuia fiind o abreviere ce tradus ar însemna "Pacea cavalerilor templieri".

Întrebarea ar venii: cum îi deosebeau pe vraci de restul clanurilor? Răspunsul era unul pe atât de simplu: pentagrama. Vracii purtau pentagrama la gât ca semn de apreciere față de Baphomet și de natură. O pentagramă este o stea cu cinci colțuri desenată cu ajutorul a cinci linii drepte. În esență, pentagrama este un simbol religios păgân. În zilele noastre, termenul „păgân" a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului, o eroare gravă. Pentagrama este, de fapt, un simbol precreștin asociat cu venerarea naturii. Anticii considerau că lumea are două componente, cea masculină și cea feminină. Zeii și zeițele lor colaborau pentru a menține echilibrul de forțe. Yin și Yang. Când masculinul și femininul se aflau în echilibru, în lume domnea armonia; dezechilibrul lor ducea la haos. Pentagrama este reprezentativă pentru componenta feminină a tuturor lucrurilor, un concept pe care istoricii religiei îl numesc „femininul sacru" sau „Zeița". În sensul său de bază, pentagrama o simbolizează pe Venus, zeița iubirii sexuale și a frumuseții.