Kemono-Bestiile(SasuSaku FanFic)

Capitolul 2

Scapă, dacă mai poți!

Ochii mi s-au făcut cât două cepe. Urmăream un bărbat puternic, ridicându-se amenințător, iar eu nu aveam nicio șansă să mă opun. Eram speriată de ceea ce avea să urmeze. Ochii lui erau plini de ură și cuprinși de puterea legendarului Sharingan, o putere ce numai cei din clanul Uchiha o aveau. O putere ce a adus moartea în atâtea lupte și puțini au reușit să scape din furia acesteia.

Îngrozită de ideea că poate să-mi vină sfârșitul chiar aici, chiar acum, încep să mă îndepărtez cu pași rigizi în spate, fiind urmată de Sasuke care se apropia și mai mult de mine. Rânjetul lui era înspăimântător. Eu îi urmăream meticulos fiecare mișcare, fiind pregătită să scap din orice. Am putut observa cum își strângea pumnii cu mânie, cum mușchii se încordau dramatic, iar venele păreau a plesnii. Această teroare vroia ceva de la mine, dar nu înțelegeam ce anume. "O putere... Ce putere? Nu am nimic pe lumea asta! De unde putere!? Ce își putea dorii un asemenea monstru de la o pricăjită ca mine?". Îmi puneam atâtea întrebări și abia observasem că nu mai aveam unde să mă duc. Atinsesem peretele, iar fiorii se plimbau pe spinarea mea. Cu o spaimă incredibilă, cugetez să-l privesc în ochi:

-Ce vrei? Ce vrei de la mine? Zi-mi! am strigat îngrozită.

Acesta, însă, nu mi-a răspuns. Continua să se apropie și mai mult. Fără a mai gândii pentru o următoare mișcare, mă duc în partea stângă, lipită de perete. A urmat un moment de neatenție, fapt ce m-a făcut să mă împiedic de o piesă de mobilier și să cad ca arsă pe podea. Privindu-l pe Sasuke în continuare, mă târăsc cu spatele pe unde apuc. Fără nicio cale de scăpare, mă pitesc într-un colț al camerei, așteptând să văd ce va urma. Sasuke se apropie și se oprește în fața mea, uitându-se cu o privire sarcastică la mine:

-Ce vrei de la mine? îl întreb eu, apoi continui să țip, pleacă! Stai de parte de mine!

Șuvoaie de lacrimi și-au făcut apariția pe fața mea. Eram de-a dreptul patetică, iar Sasuke gusta din plin din neputința mea. Satisfăcut de situație, acesta începe să râdă monstruos, continuând să-mi spună:

-Vrei să fugi, hă? Ha ha ha ha! Du-te! spune acesta, făcând un pas în spate.

Deși, mi-am dat seama din prima că nu avea să mă lase să plec și că tot ceea ce făcea era doar un joc, am sărit ca o torpilă și am fugit cât m-au ținut picioarele, ieșind din casă. Am apucat-o pe unde m-a dus mintea, ajungând într-un final în marea pădure Konoha. Acum eram de-a dreptul pierdută. Mi-era frig, eram obosită, iar nervii mei erau la pământ. Încetasem să alerg, știam că nu mă va lăsa în pace și că va apărea din moment în moment, așa că am mai mers câțiva metrii până am ajuns la marginea unei prăpăstii. Acolo m-am așezat la tulpina unui copac pentru a mă odihnii în timp ce aveam să privesc soarele care apunea.

Apusul era mirific. Razele se așezau pe fața mea, jucând dansul lor călduros. Pătura de frunze îmi proteja trupul de răcoarea pământului asprit de toamnă. Copacii atrofiați se încruntau la lumina ce venera pădurea chelită de timp. Liniștea din împrejurimi se lăsă brusc, odată cu sosirea întunericului. Totul era pustiu în jurul meu. Nicio urmă de viață! Însă asta este doar la suprafață. Pădurea ascunde multe taine încă neștiute de om, de asemenea sunt multe prădătoare ce te așteaptă pe la colțuri, ascunse după umbre.

Liniștea fu spartă de corul greierilor. Micile concerte armonice umpleau atmosfera cu cricuri fluide ce-mi umpleau timpanul cu jocul ritmului lor. Ritmul era unul spondeu, susținând o măsură egală, curată și lină. Pacea părea să fie de partea mea. Natura îmi oferea prilejul de a mă descărca de toate energiile negative care le acumulasem până atunci. Picioarele mi s-au înmuiat, mușchii s-au relaxat, iar inima bătea în sfârșit într-un mod, firesc, normal. Reușisem să-mi limpezesc mintea. Trăgeam aer adânc în piept și-l expiram încet, lăsând tot răul să iasă. "Ah, cât bine după atâta rău!", îmi spuneam în sinea mea în timp ce priveam cerul fumuriu care era, ca întotdeauna, înnorat. Pe ici colo se mai ivea câte o stea rătăcită.