60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 74

-Când trebuie să ni-l aducă Lola? întreabă și-mi trebuie câteva secunde pentru a realiza la ce se referă. 

-În seara asta, pe la 6 parcă, răspund și ne întoarcem la ceilalți. 

-Jur că-l vreau eu, îl aud și-mi dau ochii peste cap. 

-Cumpărăți unul, zic indiferent.

Mă uit la el și pare să nu-i placă răspunsul meu, dar nici nu știu ce ar vrea să-i zic. Mă rog, știu, dar eu nu știu dacă aș vrea asta. De când Lola ni-l aduce pe Adam, a tot adus vorba că poate-l păstrăm, că e drăguț și-i pare rău că trebuie să i-l dăm înapoi, tot felul de apropouri la copii sau la căsătorie. Îi înțeleg toate apropourile, și eu aș vrea să facem următorul pas, dar acum doar la asta nu prea-mi stă gândul. El îmi ascunde ceva și tot el zice că vrea să adoptăm copii, mă rog, nu zice, dar face multe apropouri pe tema asta. Noi nici căsătoriți nu suntem și visează copii, îl înțeleg, și eu aș vrea, dar consider că avem și alte chestii de făcut înainte de asta. 

-N-ai cum să zici că nu-i drăguț, îi aud din nou. 

-E drăguț, dar e și o responsabilitate mare, încerc să-i evit iar apropourile. 

-Știu, dar e prea drăguț să mai conteze, zice cu față de cățeluș. 

-Lasă, îl vezi azi și nu mai scapi de el până săptămâna viitoare.

Nu pare să-l mulțumească răspunsul meu, așa că-l sărut și-i spun că Adam e cel mai drăguț copil din lume și că ne vom distra cu el. Știu că ar vrea ca eu să fiu cel care ia inițiativa, dar nu pot când el are secrete față de mine. Aș accepta oricând să mă căsătoresc cu el, dar de la mine nu va fi următorul pas, nu prea curând.

-Când ajungem acasă, trebuie să discutăm, zice serios.

-Mă tem că Adam n-o să ne lase, spun pe un ton amuzat și-l sărut. Hai să ne bucurăm de restul zilei că sigur Adam abia așteaptă să ne vadă, continui și zâmbește la răspunsul meu.

Îmi zice că mă iubește, mă ia în brațe apoi ne continuăm drumul. Nu-mi place expresia „Trebuie să discutăm”, niciodată nu iese nimic bun din asta. Acea discuție e cea mai rea dintre toate și mereu va fi greu de comunicat. Sper să-i alung din minte acea discuție, știu despre ce vrea să vorbim și nu este despre secretul lui față de mine, ci despre căsătorie, copii și alte chestii de genul. Nu mă deranjează că vrea să trecem la următorul pas, dar mă deranjează că-mi ascunde chestii.

Ora 18:15

-Adam, uite cine a venit, spune Lola și-l iau pe Adam în brațe.

-Ce mare s-a făcut de când nu l-am mai văzut! exclamă Nathan și-l gâdilă pe burtică.

-L-ați văzut acum două săptămâni... Oricum, te iubește mama și să nu faci prosti, ne-am înțeles? acum vorbește cu Adam.

Îl sărută pe cap, îi dă lui Nathan obiectele lui și pleacă. În nici câteva secunde telefonul îmi sună și-i răspund lui Edy pentru a-l asigura că fiul lui este în deplină siguranță lângă noi. Nu mă așteptam să-și asume pe de plin rolul de tată, dar e mai matur decât l-aș fi crezut, amândoi sunt.

-Spor la învățat pentru bac! zic și închid apelul.

-Ce mititel drăguț! tresar la auzul vocii Ameliei și mă întorc spre ea. Mi-l dați și mie?

-Nu, răspund instant și-l țin mai strâns pe Adam.

-Ați fi niște părinți atât de buni! exclamă cu zâmbetul pe buze.

-Da... Hai să intrăm, zic încordat și-o iau înainte.

Apropourile făcute de Nathan nu mă enervează, dar ăsta m-a enervat. Dacă ar fi zis Nathan asta, poate aș fu râs și i-aș fi zis că vom cumpără unul de ciocolată ca să fie și mai dulce, dar așa mă enervează. Încep să n-o suport pe Amelia și abia ieri am cunoscut-o.

-A zis ceva adevărat, nu te enerva, îi aud vocea calmă a lui Nathan și după îi simt palma caldă peste umărul meu.

Mă hipnotizează omul ăsta!

-Nathan, îți înțeleg apropourile, dar cred că avem chestii mai importante de făcut înainte de orice, zic și mă întorc spre el.

Stă puțin pe gânduri și mă aprobă. Nu pare fericit, dar nu mă simt pregătit pentru mai mult. Da, repet, aș accepta oricând căsătoria cu el, dar nu mă simt pregătit peste angajamentul de soț.

-Nathan, te rog, n-are sens să ne certăm de la asta, nu sunt pregătit. Te iubesc, dar...

-Nu, te-am înțeles, încetez, îmi taie fraza apoi îl ia pe Adam și se încuie în dormitor.

Acum ce? Să merg după el? Ce să rezolv? Dacă cedez și-i fac mâine o surpriză cu o cerere, nu rezolv de fapt nimic. Eu nu voi fi fericit cu asta, nu acum, nu voi fi fericit știind că nu știu tot despre el, iar asta mă face să mă simt gol. El este cel care îmi astupă acel gol, dar acum el este cel care-l creează. Îmi e frică că-l voi pierde, dar suntem oameni maturi și sigur va înțelege că nu sunt pregătit... sper.

Am încercat să evit o așa discuție, știam că vom ajunge să nu ne mai vorbim până dimineață, știam că va fi trist. Chiar vreau mai mult de la relația asta, dar mai întâi vreau să rezolv cu secretele lui față de mine. Mă deranjează că el nu vede asta ca o problemă în relație.