60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 70

Ora 07:30

Mă așez la masă, îmi pun un pahar de suc de mere și încep să mănânc. 

-Planuri pe ziua de azi? întreabă Eric. 

-Nu, răspund și ridic din umeri. 

-Perfect, luăm cina în 5, anunță cu zâmbetul pe buze. 

Deci asta era. 

Începem să vorbim și sunt 99% sigur că vorbește despre Marko, restul de 1% fiind cineva cunoscut într-un club sau ceva de genul. Apare și Nathan, ia un sandvici, mă sărută și pleacă spunând că mă așteaptă mai târziu pe la el. 

-De ce era așa grăbit? întreabă curios tata. 

-Zicea ceva de o întâlnire, nu știu, răspund și încep să mănânc. 

Beau din paharul meu, dar fug rapid la chiuvetă să scuip. Arunc o privire la pahat și-l vărs.

-Asta e o sticlă din spatele dulapului? întreb și tata răspunde afirmativ. 

O iau din frigider și-o vârs în ciuvetă, o clătesc apoi o arunc la gunoi și caut în dulap sticlele marcate. Le iau pe cele din spate și le verific eticheta atât de atent încât pot citi și scrisul minuscul cu ingrediente. 

-Ce e cu ele? întreabă confuz Eric. 

-Au droguri, răspund printre dinți și le vărs pe cele suspectate de mine. 

-Încă consumi? întreabă serios tata. 

Îi răspund negativ și încep să mai caut chesti ce ar putea conține droguri, dar nu mai văd nimic suspect, așa că mă întorc la masă. 

Ora 10:30

Parchez mașina în fața clădirii, urc la ultimul etaj și bat la ușa biroului lui Nathan, dar nu răspunde. Intru și nu-i aici. Întreb pe cineva de el și-mi răspunde că este într-o ședință, așa că intru în biroul lui. Mă așez pe canapea și încep să butonez telefonul. În câteva minute, intră Nathan cu doi bărbați. Când mă bservă, vine la mine și mă sărută. 

-Ei sunt frații Wolfson, îi prezintă și dau mâna cu ei. 

Îmi explică care e faza cu ei apoi se duc la birou și încep să vorbească. Nathan îmi cere o cafea și plec după ea, mă întorc după câteva minute și i-o pun pe birou. Mă trage pe scaunul de lângă și-mi spune să rămân lângă el. Nu mă implic în conversația lor, iar atenția îmi este captată de un mesaj pe care l-am primit. 

Markus: Avem nevoie de tine. 
Iulian: Cu ce?
Markus: Cu ceva. Vino la Eduard.
Iulian: Markus, nu fac nimic ilegal.
Markus: Vrem doar părerea ta.

De când și până când îmi cer ei părerea? 

Îi spun că trebuie să plec și-l sărut înainte să cobor la mașină. Ajung în câteva minute la Eduard și bat la ușa lui. Mi se deschide imediat și sunt tras înăuntru de parcă ar vrea să mă răpească. Mă împinge în living și mă așază pe canapea. Nu sunt becurile aprinse, iar draperiile sunt trase. 

-Ce se întâmplă? întreb confuz. 

-Eduard nu e aici, dar am nevoie de tine, se aude vocea stresată a lui Markus. 

-Zi ce e. 

Aprinde becul și mă uit confuz la el când observ că este la costum. Îmi explică niște chestii, iar rezumatul este că vrea să fie împreună cu el și are emoții că va refuza. Nici nu știam că au astfel de orientări. Oricum, îmi cere părerea pentru cum să pună problema și alte chestii. De ce fix la mine a apelat? Nu știu.