60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 17

Ora 07:30

-Tată, mai ai numărul doamnei Smith? Întreb și beau din sucul de mere. El se uită cnfuz la mine, dar nu zice nimic și-și ia telefonul. Verifică ceva pe el și mi-l înmânează. Îi sașlvez numărul în telefonul meu și-i dau telefonul înapoi. 

-De ce-ți trebuie? Întreabă tata și ridic din umeri.

Știu că știe că știu că el e răspunzător pentru întrebarea mea și tocmai de asta tace. Preferă să nu zică nimic, probabil fiind conștient că-l urăsc în acest moment. 

Ora 10:00

-Vă mulțumesc că ați acceptat să ne vedem. Spun atunci când se așază în fața mea. 

-Mă bucur că m-ai căutat, Iulian. Chiar mă întrebam ce mai faci. Îmi răspunde dânsa veselă. 

Îmi verific telefonul și le dau semnalul lui Denis și Fred că se pot duce acasă la doamna Smith. Nu vor intra în casa ei, doar nu vor uita prin exterior după următorul plic. 

-Cum mai ești, Iulian?

-Ocupat cu școala. Dumneavoastră cum sunteți? Întreb și aștept răspunsul de la Fred sau Denis referitor la plic, dar nimic. 

Încep să vorbesc cu doamna Smith și cred că mi-a spus toată viața ei. A început să-mi povestească diferite întâmplări de când era dânsa copil și a sfârșit și moartea tragică a soțului său.

Îmi verific telefonul, iar Denis mi-a trimis o poză cu un plic pe care scrie "Al șaptelea" și le spun să plece de acolo.

Ora 11:30

-Acum mă lași să vin la tine? Întreabă ironic Fred și-mi dau ochii peste cap.

-Doar taci și dați-mi plicul. Denis mi-l înmânează și-l deschid. Spre surprinderea mea, ei n-au făcut asta.

Aud pași în casă care nu vin de la niciunul dintre noi și le fac semn să urce de după mine. Îi bag în camera mea și verific să văd cine mai e aici.

-Iulian, ți-e foame? Întreabă Valentina și dau negativ din cap.

-Am de terminat un proiect pentru școală, te rog să nu intri în camera mea. Ea dă afirmativ din cap și intru în camera mea. Le fac semn să vorbim în șoaptă și mă arunc pe scaunul de la birou.

O poză, pe care scrie "18 ianuarie 2010". E făcută de ziua tatei... Iar poza e cu mama și-o altă femeie, sărutându-se.

-OK, am impresia că-și bat joc de mine! Exclam bat poza în sertarul biroului, fără să-i las să vadă despre ce vorbesc.

Salut, Fred, Denis, Iulian

Surprinzător, nu? Nu, nu ne batem joc de tine. Ăsta e adevărul. Poza a fost făcută de un detectiv particular angajat de tatăl tău. M-ai avem chestii interesante, care ne surprind până și pe noi, dar toate la rândul lor.

Curiozitatea a omorât pisica. Atât îți spunem. Mai ai 8 zile și te descurci chiar rapid, dar ultimul indiciu va fi și cel mai greu.

Al șaptelea

-La ce se referă? Asta e doar o vorbă ca " Nu alerga după doi iepuri că nu prinzi niciunul " și multe altele. Îl aud pe Fred și înghit în sec.

-Ești bine? Întreabă Denis și dau afirmativ din cap.

Iau o sticlă de alcool, din care încep să beau ca ultimul alcoolic. Scot poza și le-o arăt, iar aceștia sunt la fel de șocați ca mine.