60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 56

Ora 00:00

-Idiotule, mai rapid! strigă și-l văd cum o ia printre blocuri.

Îl urmez și realizez rapid că vrea să mă ducă undeva, așa că nu mai alerg pentru a-l prinde, ci pentru a-l urmări. O ia iar la dreapta și după văd că se urcă pe niște scări. Ajungem la etajul 5 și-l văd cum intră pe geam într-un apartament, eu după el.

-Ce facem aici? întreb confuz.

Vine la mine și mă sărută până mă lipește de un perete. Îmi place, dar tot vreau să aflu de ce face asta. Începe să mă sărute pe gât sigur aș fi căzut la podea dacă n-aș fi lipit de peretele din spatele mele.

-Nahtna... Nathan, oprește-te! îi ordon și-l împing de lângă mine.

-Ne vom comporta din nou ciudat dimineață, categoric, dar nu-mi pasă. Fără explicații, fără motive, doar plăcere, îmi șoptește pe buze în timp ce-mi dă câteva fire de păr de pe față.

Stai, ce?

Stau puțin pe gânduri apoi încep să-l sărut cu poftă. Mă trege mai aproape și începem să mergem spre patul din camera asta. Îl urmez atunci când cade pe saltea și mă lipesc total de el. Își bage degetele în părul meu și adâncim sărutul pentru că niciunul nu vrea să se oprească din încercarea de dominare.

-Ce e cu locul ăsta? întreb în timp ce-i dau jos tricoul.

Se ridică mai sus în pat și mă trage după el apoi își deschieie fermoarul blugilor cu mâinile mele. Îmi dă și mie tricoul jos apoi pantalonii rămânând amândoi doar în boxeri acum.

-Aici veneam pe timpul zilei, singur, cu gândurile mele, răspunde și mă trege într-un alt sărut.

Mă ține lipit de el, dar e suficient spațiu între noi pentru a-mi strecura mâna să-l prind de organ. Geme sub atingerea mea și mă lipește mai tare de el. Își strecoară mâinile în boxerii și mă strânge de fund în timp ce eu reușesc să-l dezbrac complet. Ajung în câteva secunde fără haine și țintuit de saltea, cu buzele lui Nathan peste piept meu. Îmi adâncesc capul în perne atunci când îi simt limba pestre unul dintre sfârcurile mele și organul său peste al meu. Se întoarce la buzele mele și mă mușcă de maxilar înainte să se dea jos din pat. Nu-l pot privi, nu mă pot uita la el, mă excită prea tare, îmi vine să mor pe interior când mă gândesc ce facem și nu e ceva serios. Nu-i pasă de consecințe, nu-i pasă dacă-l voi urî dimineața, vrea să se bucure de moment, dar eu îmi fac griji.

-De ce nu te uiți la mine? Nu-ți place cum arăt? se aude vocea lui Nathan.

Stau puțin pe gânduri și-l privesc. În zadar încerc să nu-mi cobor privirea peste corpul lui, deja am făcut-o. Mi-am imaginat de prea multe ori aceste momente, mi-am imaginat chiar și după ce am făcut-o anul trecut, mi-am imaginat în fiecare secundă, doar pe el îl am în minte și pentru asta mă urăsc.

-Mi-e teamă să nu spun ceva ce ar putea strica totul, șoptesc cu privirea pe tatuajul său.

-Atunci nu vorbi și hai să ne bucurăm, spune și se urcă peste mine.

-Nu, chiar cred că ar trebui să plec, să nu înrăutățim lucrurile mai tare, zic serios și-l împing de pe mine.

-Iulian...

-Nathan, suntem frați, e greșit.

El pleacă din cameră, iar eu încep să mă îmbrac cât de rapid pot. Îl sun pe Eric în timp de cobor scările pe care am urcat și răsuflu ușurat când îmi răspunde.

-Unde sunteți? Valetina și Filip își fac griji pentru voi, spune imediat.

Îi dau adresa la care să vină singur, i-am spus să vină cu mașina mea că trebuie să fac ceva înainte să mă vadă tata și-a confirmat că e pe drum deja. Observ cum acel geam este închis violent, dar nu-mi mai pasă că deja a ajuns Eric și urc în dreapta. Mă uit în oglindă și înjur atunci când văd câteva semne roșii pe gât. Deschid torpedoul și caut trusa de machiaj a Lolei.