60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 11

Ora 00:00

El se ridică în picioare și, parcă revenindu-și din transă, observă că sunt aici. Face un pas spre mine și-și pune o mână pe fața mea. Vrea să mă sărute, dar mă îndepărtez la timp.

-Dacă vrei să-ți testezi orientarea, poți face asta și prin alte moduri. Spun și mă mai dau un pas în spate. 

-Iulian, eu... 

-Nathan, doar pleacă și hai să uităm de întâmplările asta. Îmi place de cineva și chiar nu e drept față de acea persoană. Vorbesc peste el și-i fac semn spre ușă. 

El se uită la mine de parcă ar vrea să-i spun că nu e adevărat, dar nu mai spune nimic și pleacă din camera mea, lăsându-mă singur.

Am observat ceva în ochii lui, dar nici nu vreau să știu de ce-i sclipeau ochii când se uita la mine. Mă sperie modul în care se comportă în ultimul timp, dar nu vreau să-l provoc că poate ajung la spital dacă se enervează. 

Ora 07:00

Mă așez la masă și încep să mănânc, la fel făcând și restul din "familie". Chiar nu cred că suntem o familie. Da, tata și Valentina se iubesc, dar în rest nu ne leagă nimic. 

-Unde ți-e blonda? Întreb când realizez că nu e la masă. 

-M-am despărțit de ea. Spune fără pic de sentiment în voce, dar prefer să închei conversația aici. 

Nu voi fi acel frate pe care să plângă când are nevoie, nici nu-mi pasă de suferința sa, asta dacă măcar există. 

-Iulian, ce-ai făcut ieri? Întreabă Valentina.

-O lab... Mă opresc în timp ce vorbeam, fiind prea prost pentru lumea asta.

-Iulian, limbajul. Mă atenționează tata și dau afirmativ din cap.

-Scuzele mele, n-am dormit. Spun și beau din paharul de apă. Am fost la un întâlnire în mare parte din zi. Continui și mai iau o înghițitură din sandviciul meu. 

Ce credeți că a urmat după asta? Toată lumea și-a continuat micul-dejun de parcă n-aș fi zis nimic important SAU, verianta corectă, au început cu întrebările, iar unele sunt foarte personale ceea ce nu prea-mi place, dar n-am avut ce face.

Pe tot parcursul mesei, Nathan n-a spus un cuvânt, poate doar când era întrebat ceva, dar nimic mai mult. Sincer, încep să mă obișnuiesc cu tăcerea lui, e mult mai plăcut să stai pe lângă el când nu spune toate prostiile posibile. 

Ora 10:30

Ies din duș, îmi iau niște haine curate și cobor la parter.

-Unde te duci? Întreabă tat când ajung la ușă. 

-La cineva, pa. Spun și ies pe ușă, ignorând suspiciunile pe care i le-am creat. 

Mă urc în mașină și pornesc imediat spre blocul lui, ajungând în doar câteva minute. Mă uit la telefon și sun la număr apartamentului pe care mi-l-a trimis. Îmi dă acceseul în bloc și urc cât mai rapid posibil la etajul lui. Bat la ușă și-mi deschide și-mi deschide imediat. 

-Bună. Spune și mă privește de sus până jos, mușcându-și buza, dar își mișcă capul, iar acum pare jenat de gestul său. Îmi pun și mână pe fața sa și-l sărut, acesta răspunzându-mi. 

Mă trage în apartament, închizând ușa în urma mea. Îl lipesc de perete, savurând fiecare secundă din sărut. Își pune mâinile dubă gâtul meu, iar eu mi le cobor spre talia sa, trăgându-l mai aproape de mine. Ne despărțin din sărut din cauza lipsei de aer și ne privim în ochi, amândoi încercând să ne reglăm respitațiile.