60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 30

Ora 02:30

Mă asigur că doarme și mă ridic încet din pat. Fac duș cât de încet pot și mă schimb în alte haine. Îmi iau cheile, telefonul și portofelul și ies din apartament. 

M-am mutat cu Cristi undeva în vacanța de iarnă, aparent are mai multe apartamente în țară și are unul și în orașul unde făceam eu liceul și s-a mutat aici. M-a înțeles de fiecare dată când îi ziceam că trebuie să învăț ba chiar a insistat să iau bacul cu 10 și chiar l-am luat cu atât. Pare relația perfectă, dar aici e o singură chestie: 

Cristi e ușor prea gelos. Și eu mă mai gândesc că în nopțile când e plecat la secție poate e cu altul, dar el o duce ușor prea departe. Uneori, e gelos și pe Jonathan, asta în condițiile în care el încă e împreună cu Henry. Uneori, mai are puțin și zice că Fred se dă la mine, iar el e împreună cu Denis. Mai că zice și de Oliver sau Florin. Asta zice de orice bărbat care vine mai aproape de mine, fie el și prieten din copilărie. Am doar prieteni băieți, excluzând-o pe Lola care-mi dă mesaje aproape zilnic. E puțin enervant, dar îl iubesc și-l las să zică ce vrea până nu întrece limita. 

Ies de vreo 3-4 ori pe săptămână pe la 2-3 noaptea. E relaxant. Asta fac de prin martie și nu știe nimeni de acest obicei ce a reînviat. Făceam același lucru și când aveam vreo 13 ani, nici atunci nu știa nimeni. 

Trec pe lângă un non-stop și-mi continui drumul până într-un parc. Cred că aici voi sta mult timp. Îmi iau telefonul în mână și observ un mesaj de tipul ăsta. Zic că e tip, pentru că nu cred c-o fată se apucă de așa ceva. 

Număr necunoscut: Ce rău facem dacă doar vorbim prin mesaje?

Ăsta e de acum 5 minute. Rău poate fi că iubitul meu ar putea crede altceva.

Iulian: OK. Da, poate ai dreptate.                                                                                                                                    Număr necunoscut: WOW. Ești treaz la ora asta.                                                                                                      Număr necunoscut: Am o regulă: Nu spunem chestii personale despre noi. 

Stau puțin să mă gândesc și sună mai bine decât să știe cine sunt. Aprob și-mi pun muzică în căști. 

Ora 05:30

Introduc cheia cu grijă în ușă și intru în cea mai mare... E treaz. Stă pe un scaun și se uită la mine. Închid ușa în urma mea și aștept să pună întrebări, dar n-o face. Doar se uită la mine. 

-Mă bucur că ai venit acasă, îmi poți spune unde ai fost? întreabă îngrijorat.

-M-am plimbat prin oraș. Am crezut că dormeai. 

Își ridică o sprânceană și bea din cafeaua pe care abia acum o observ. 

-Te-am auzit de mai multe ori când plecai și am vrut să te aștept de data asta. 

Pe bune? Mă simt îngrozitor! 

Mă apropii de el și-l iau în brațe. Își pune cafeaua jos și-mi răspunde la îmbrățișare. Îl simt pierdut și sigur se gândește că am fost undeva, dar nu cred că vrea să-mi spună acum. În strâng mai tare și-l sărut sub mandibulă.

-Am fost doar să mă plimb, bine? Te iubesc! spun pentru a-l liniști și dă afirmativ din cap. 

-Și eu te iubesc și poate sunt puțin prea gelos, îmi pare rău.

Îl sărut și mă dau de pe el. Se ridică în picioare, vine la mine și începe să mă sărute pe gât. Spune că trebuie să plece la secție și vine mai pe seară. Uneori, îmi vine să merg cu el.