60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 8

Ora 08:00

-Sunteți siguri că pot veni și eu? Întreabă din nou Florin și aproape că-l dau cu capul de masă.

-Dacă mai întrebi o singură dată, te voi lega de mașină și așa vei merge până în pădure. Zic  și mai iau în gură din sandviciul meu. 

-Bine, șefu'. Spune pe un ton de zici că i se adresa unui mafiot, nu prietenului său de-o viață, dar nimeni n-a băgat asta în seamă. 

-La 6 seara e plecarea. Ne anunță Valentina și-o aprobăm. 

Ora 10:30

-Ai terminat? Îl întreb sătul să-l aștept până își termină bagajul. 

-Asta e ultima. Zice și bagă o frânghie în bagaj. Nici nu vreau să știu ce are de gând să facă cu ea. 

-Ce-ai zice să-l urmărim pe Mikey? Îi dau o palmă după ce spune asta și-l privesc urât.

-Am stat eu cu Jonathan și te-ai molipsit tu? Nu urmărim pe nimeni. Știu ora la care termină antrenamentul și voi merge la el ca un om normal. Zic calm și mă arunc în patul lui. 

Îl văd cum tastează nervos ceva telefon și după își lasă capul pe spate. Mai primește un mesaj și se uită instant la conținut. Asta e ciudat. El nu prea stă pe telefon. Mima feței i se schimbă și începe să zâmbească. 

-Cu ce fată vorbești de zâmbești așa? Întreb și-l văd cum se panichează și-și pune telefonul în buzunar. 

-E doar o prietenă... Spune, încercând să se creadă și el. 

Îmi dau ochii peste cap și decid să termin conversația aici.

Ora 13:30

-Deci, luăm prânzul și după? Întreabă Florin atunci când intrăm în restaurant.

-După vreau să-mi iau echipament de box nou, deci vei veni cu mine.

Ne așezăm la o masă mai retrasă și ne comandăm câte-o băutură și mâncare. Niciunul dintre noi nu mai vorbește, dar știm amândoi că abia așteptăm să vină seara.

Aud sunetul de mesaje al telefonului meu și mi-l scot din buzunar. E un mesaj de la tata, aparent vom pleca pe la 4 pentru a nu se face întuneric când ajungem, dar nici nu văd vreo posibilitate să se întâmple asta.

-Plecăm la 4, asta poate fi o problemă. Zic și-i mulțumesc ospătarului pentru băuturi.

-Mikey termină la 4, putem merge și luni. Îl aud și dau negativ din cap.

-De ce? Noi mergem cu mașina mea și știu unde trebuie să ajungem, deci putem pleca și puțin mai târziu. El își dă ochii peste cap, fiind deja convins că n-are cum să-mi schimbe planurile.

Ora 15:30

Intrăm în casă și urc imediat în camera mea pentru a-mi lua bagajele. Cobor înapoi la parter și aștept să se adune toți. În câteva minute, ajung și restul pe hol, iar eu mă uit ironic pe tata atunci când văd câte bagaje s-au adunat.

-Eu cu Florin mergem cu mașina mea. Spun și-i fac semn să mergem, dar tata ne face semn să rămânem.

-Mergeți voi 4 cu mașina ta, iar noi luăm bagajele, așa va fi mai eficient. Îl aud și simt că-și bate joc de mine.

Stau puțin pe gânduri și cedez. Le fac semn să mergem, iar tot planul meu se duce dracu. Sau poate că nu. Ce treabă are Nathan dacă ne oprim să-i cer cuiva un număr de telefon?

Urcăm în mașină și aștept să-l văd pe tata. Îi fac semn să vină, anunțându-l mai apoi să meargă ei înainte. Tata pune toate bagajele în mașina sa și pornesc cei doi.