60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 58

Ora 05:30

Stau pe balcon, cu un alt pahar de alcool în mână pe care-l savurez de data asta. Mă uit în jur, ochii mei poposint pe soarele care acum răsare, apoi se duc spre josul clădirii, la doi oameni care se ceartă destul de grav. Am impresia că-i cunosc, dar nu știu de unde. Odată ce soarele se ridică mai sus, observ culoarea blondă a fetei și ochii albaștri ai băiatului, iar stomacul mi se strânge dureros. Blonda cu Nathan. Ceva mă face să fiu mai curios la ce vorbesc, așa că mă ridic de pe scaun și ies în liniște de aici, cobor și stau după un zid pentru a nu fi văzut, dar pentru a și auzi. 

-Cleo....

Deci Cleo o chema. 

-... eu nu mai vreau să joc jocul ăsta cu tine. Du-te la Bianca și lasă-mă în pace. Ce-mi pasă mie că ai tăi nu sunt de acord cu relația voastră?! zice nervos. 

-Nathan, vrei să-i spun eu...

-Taci, femeie, nu spui la nimeni nimic și așa rămâne! intervine el. 

-Nimeni nu știe că ești bi decât eu și el, mama ta oare ar fi încânată de asta? 

El? Care el?

-Da, mama n-ar fi impotriva mea, doar că e prea ciudat pentru a merge mai departe. Ai văzut cu ochii tăi! îi replică nervos. 

-Nathan, e nervos, încearcă să-i mai dai niște...

-Pleacă încurând, Cleo! Ce timp?! Timp să mă abandoneze? țipă și pot jura că-i curg câteva lacrimi. 

-El e diferit, știu asta, am văzut-o, el ar putea scoate partea mai umană din tine, Nathan. Nu trebuie să-i calci pe urme tatălui tău. Griff n-ar fi vrut ca fiul lui să fie condamnat la aceeași soartă ca a lui. Ocupă-te de firmă, zice fata calm.

-El e mai rău decât sunt eu. E răul de care am nevoie și e răul care face bine. Cleo, îl vreau, dar e posibil oricând ca cineva să-și dea seama că sunt fiul lui Griff și nu vreau să-l rănesc, zice cu voce spartă Nathan. 

Griff? Așa îl cheamă pe tatăl lui Nathan? 

-Ți-ai schimbat numele, el nu e Bannet, dar tu ești, nimeni nu se va prinde. Eu nu mai vreau să jucăm jocul cu relația, îmi voi asuma, dar și tu trebuie să-ți asumi sentimentele pentru el, zice serioasă. 

-Da, dar... bine, îi voi spune verde-n față. Îl iubesc, dar dacă el îmi va râde, să știi că te găsesc și-n gaură de șarpte, o amenință el. 

-Când vrei să-i spui? 

Nu mai aștept nimic, nu vreau să mai aud conversația lor, e prea mult. Nu vreau să știu planurile lui despre cum să-i spună cuiva că-l iubește, e prea dureros. Intru în hotel și aproape nu mai nimeresc butonul liftului din cauza lacrimilor. 

Îți place, Nathan? 

Intru în camera mea și verific din nou mesajele. Unul de la Mikey. L-a pus Eduard să mă întrebe dacă mai am chestii ilegale prin casă. Doar Nathan, e ilegal de frumos. Îi răspund că nu mai e și-mi închid telefonul. 

Nu l-am iubit, ăsta e adevărul. Pe Mikey nu l-am iubit, nici pe Cristi. Mi-a creat un sentiment de vinovăție sexul cu Oliver, iar cuvântul „iubire" spus de Jonathan începe să mă irite mai tare ca de obicei. Eu îl vreau pe Nathan, dar Nathan are deja pe cineva în minte. 

Ora 11:00

-N-ai dormit deloc? întreabă suspicios Jonathan.

Îmi dau ochii peste cap și urc pe locul din dreapta. Începe să spună că mă cunoaște, iar fața pe care o am trădează lipsa completă de somn, dar prefer să-l ignor. Chiar n-am chef să dau explicații legate de starea mea. Înca mă simt amețit de la alcool, mai ales că n-am dormit și am preferat că stau vreo oră în ocean pentru a-mi mai reveni, și nu vreau să dau din casă.