60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 69

Lola îmi întoarce din nou capul către ea și tușesc atunci când scutură pensula de pudră în fața mea. Mă privește ironică apoi îmi dă cu pudră pe față începând de sub ochi. Când termină și cu această metodă de tortură, îmi dă cu bronzer. Începe din osul pomeților și ajunge pe frunte apoi îmi conturează și nasul.

-Uită-te la mine!

-Mă uit la tine! zic exasperat că-mi tot repetă asta.

Scanează puțin ce mi-a făcut și pare mulțumită, dar nu știu dacă trebuie s-o iau ca pe ceva bun sau ca pe ceva rău. Observ cum ia blush și iar mă împotrivesc, dar cedez când începe să mă dea cu el în ciuda protestelor mele.

Îmi vine să mor atunci când Nathan pune muzică de vară, dar pentru ei pare și mai amuzant tot.

Ia un creion de ochi și-mi cere să mă uit la tavan apoi îmi dă aproape de linia apei. În câteva secunde, îmi zice să mă uit la ea și-mi zâmebtește. Te rog să nu pară că am luat bătaie! Ia un iluminator și-mi dă cu el pe obraji, belnduiește, apoi pe vârful nasului și pe lungimea sa. Se uită puțin la mine apoi îmi mai dă puțin sub sprâncene, în partea din exterior, și în interiorul ochiului. Caută ceva și mă ridic instant când văd un ruj.

-Nu, nu, nu, fără ruj!

-E crem, nu se...

-Nu-s chior! Ăla e roșu toată ziua.

Ea își dă ochii peste cap și vine la mine. Cedez, sunt sigur că mă va da cumva și dacă mă împotrivesc, deci prefer să cooperez. Mă prinde de bărbie cu o mână, iar cu cealaltă mă dă cu ruj pe buze.

-Cred că asta e tot, declară și se dă doi pași în spate ca să mă analizeze puțin.

-Bun, îmi dai demachiantul? întreb pe un ton de entuziasm fals.

-Nu-l am la mine.

Îmi pică fața.

-Îți bați joc.

Nu mi-e greu să merg până la un magazin de skinchere, chiar deloc, doar că... nu știu, mă simt ciudat.

În fața mea vine Nathan și-mi zâmbește satisfăcut apoi mă sărută.

-Îți stă bine, zice amuzat.

-Nici nu vreau să știu ce înseamnă „bine".

Își scoate telefonul, pornește camera și-mi face o poză. Fuck! Mi-o arată și mai zic o dată: fuck. Îi zic s-o șteargă imediat, dar o postează pe Instagram cu hashtag-ul #IubitaMea. Mă resemnez cu ideea că acea poză va fi văzută de sute de oameni și-o întreb din nou dacă are demachiant, dar zice din nou că n-are.

-Stai așa toată ziua și poate îți aduc unul diseară, zice amuzată, dar pe un ton provocator.

-Crezi că nu mă pot duce să cumpăr unul? întreb pe un ton amuzat.

-Ba da, dar e o provocare.

Îmi dau ochii peste cap apoi accept. În ce m-am băgat? Măcar nu trebuie să ajung nicăieri, deci n-ar fi mare provocare. Pot rămâne închis aici până diseară și gata.

-Deja o sută de vizionări, zice cu privirea pe mine și încep să-l alerg prin cameră.

Se oprește într-un loc, cu mâna cu telefonul sus, și-l sărut până lasă mâna în jos, moment în care îi iau telefonul și fug în partea opusă de cameră. Glumește cu mine?! Chiar sunt o sută de vizionări.

Ora 11:30

Ce ziceam azi-dimineață? Că pot rămâne blocat în biroul lui Nathan? Neeeaaah, trebuia McGreg să zică că sunt în oraș și să mă invite la prânz. Eu ce-am făcut? Am acceptat! Sunt idiot.