60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 67

-Ce ți-au zis? vorbește și tata. 

-Chestii pe care le va regreta în maxim o lună, răspunde și ridică din umeri.

Își întoarce capul spre mine după la cei din față și, cumva, ajunge pe mine. Îi simt jucăria peste a mea, dar nu-mi pasă. Îl lipesc de mine și-l strâng strâns în brațe. 

-Ce faceți? se aude vocea lui Eric. 

-Lasă-i, se iubesc, nu-mi trebuie mai mult, intervine tata și-i mulțumesc din privire apoi îmi întorc atenția asupra minunatului meu iubit.

-Te urăsc! spune Nathan privindu-mă în ochi. 

-Cât de tare? întreb intrându-i în joc. 

-Atât de tare încât te iubesc! 

Mă sărută după asta și-și pune bărbia pe umărul meu. 

Ora  05:40

Acum suntem în camera mea. Eric, atunci când am ajuns, a spus că se ocupă el de tata și ne-a trimis aici. Tata părea calm, dar, repet, doar părea, sunt destul de sigur că voia să spargă ceva cu pumnul. 

-Tu cum de ești atât de calm? îl întreb confuz. 

-Abia aștept să râd când va veni și se va pune în genunchi pentru iertare, zice pe un ton amuzat. 

-Poftim?

Se ridică în șezut și mă privește serios, dar nu durează mult că mă sărută și mă ia în brațe. 

-Așa face mereu, se ceartă cu cineva sub influența bunicii și după se umilește pentru a o ierta. Tatăl tău e... nechibzuit dacă o iartă, mă lămurește și se trântește cu tot cu mine pe spate. 

Ora 10:30

Mă trezesc și-l sărut pe frunte atunci când văd că încă doarme și mă așez mai confortabil în brațele sale. 

-'Neața, tresar când îi aud vocea răgușită. 

Stăm puțin de vorbă și decidem să coborâm la parter. Tata lipsește, dar îi găsim ușor pe Eric și Marko. Îi întreb unde e tata, iar Eric îmi spune că a plecat să rezolve cu divorțul mai rapid. Nathan anunță că pleacă, dar atât Marko cât și Eric îi spun că nu trebuie. Ne repetă din nou că despărțirea lor nu trebuie să ne afecteze și pe noi, așa că l-au convins să locuiască aici. Nathan dă să iasă din cameră, dar mă cuipește de fund și în câteva secunde ajunge peste el, pe podea. 

-Ce e? întreabă inocent. 

Îl sărut până aud cum cineva își dregee vocea, dar tot nu mă ridic de pe el. 

-Luați-vă o cameră, zice pe un ton amuzat Marko. 

Mă uit la Nathan și șoptește să nu zic vreo prostie, dar își înghite cuvintele atunci când îmi vede zâmbetul viclean.

-Neah, încă-l doare anusul. 

-Te omor! zice nervos și în câteva secunde mă trezesc că alerg de el pe stradă. 

Oamenii se uită la noi ca la doi nebuni și sper ca nimeni să nu cheme pliția pentru chestia asta. Încă suntem îmbrăcați în hainele de ieri, deci n-ar trebui să fie cine știe ce problemă dacă alergăm, dar încă mirosim a alcool și a droguri, deci asta ar putea fi o problemă. 

Ora 13:30

Ne apropiem de casă și deja văd cine este în fața ei. Valentina. Așa face mereu? Mă supăr eu pe tata dacă o iartă, dar nu prea cred. Ajungem lângă ea, iar Nathan o întreabă ce caută aici, dar nu apucă să zică nimic că bunică-sa apare și-i mai dă o palmă.