60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 66

-Nathan, de ce ești atât de încordat? întreabă confuză Valentina.

Mă uit la Nathan și abia acum văd că stă drept. Îmi aruncă o privire urâtă și să să vorbească, dar i-o iau înainte:

-Îl doare anusul.

-Te omor! zice rușinat Nathan.

Îl văd cum o ia înainte și merg după el. Nu-mi place să fie supărat. Îl prind de braț pentru a încetini mersul și spun:

-N-am vrut să te supăr, mi se părea amuzant.

-Nu m-am supărat, doar că... nu știu, e ciudat ca ei să știe ce facem noi, zice și ridică din umeri.

-Bine, nu mai zic nimic de genul.

El îmi zâmbește apoi intrăm pe o poartă și aud:

-Ați venit!

În secunda următoare văd o femeie că-l îmbrățișează pe Nathan apoi pe Valentina și tata. Vine la mine și zice că e încântată să mă cunoască după atât timp. Încerc să par măcar pe jumătate de entuziasmat cât e și dânsa, dar nu-mi iese. A băut o găleată de cafea sau cum de are energia asta?! Începe să-mi pună diferite întrebări în timp ce mergem spre o casă.

-Ai iubită? întreabă din senin, iar eu rămân blocat. A consumat ceva femeia asta? De unde are atâta energie?

-Ileana, lasă băiatul mai ușor, se aude o voce se bărbat.

Vine la mine și dăm mână. Bărbatul mă scanează din cap până-n picioare și mă rog să nu observe că sunt erect, dar n-am eu norocul ăsta. Stă cu privirea pe pantalonii mei apoi se uită în ochii mei și zâmbește suspicios. Se uită și la Nathan și spune un simplu „Am înțeles" apoi se așază pe un scaun.

-Ne bucurăm să te cunoaștem, spune zâmbind bărbatul. 

Vor fi două zile lungi.

Intrăm într-o cameră care cred că este livingul și tata mă pune pe canapea. Nathan se uită puțin la mine apoi se așază lângă mine, dar la o distanță decentă. Pare destul de stânjenit de situație, dar nu e ca și cum pot ști cu certitudine că ne-am excitat reciproc, pot doar presupune unele chestii, nimic mai mult. 

-Vreți ceva de băut? întreabă vesela femeia cu privirea pe mine. Iulian? insistă. 

-Aveți suc de mere? întreb, iar Nathan începe să râdă.

-Puteam să jur! zice încă râzând. 

Bărbatul spune că au apoi pleacă și se întoarce cu un pahar pe care mi-l dă. Îi mulțumesc respectuos și mai aruncă o privire între mine și Nathan înainte să se așeze pe un fotoliu. S-a prins de ceva. 

-De unde ai acel inel? E superb! spune femeia. 

Se uită la mine apoi spune: 

-Cadou de ziua mea. 

Scurt și la obiect. Minciună, dar nimeni nu mai zice nimic pe acest subiect, deci e bine. Încep să vorbească între ei până femeia asta ajunge din nou la aceeași întrebare:

-Ai iubită? 

-Nu, răspund ferm. 

Femeia asta pare că vrea să-i răspund afirmativ la întrebare, dar nu știu de ce. 

-Ileana, propun să schimbăm întrebarea, zice blând bărbatul apoi se uită la mine. Ai iubit? întreabă cu zâmbetul pe buze, dar pe un ton serios. 

Oamenii ăștia sunt ciudați rău. 

-Nicolea, cum poți să-l crezi bolnav mintal! 

Poftim?!