60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 38

Stă puțin pe gânduri și mă îmbrățișează strâns. Îi răspund la îmbrățișare și-i șoptesc că așa ar fi mai bine, că nu se mai poate repara nimic. 

-Am înțeles... Eu voi pleca acum, zice trist și se îndepărtează puțin de mine.

-Mikey, caută pe cineva care să te scoată din lumea tatălui tău, nu-i călca pe urme, spun serios. 

Dă afirmativ din cap și mă mai îmbrățișează o dată înainte să plece. Mă întorc în bucătărie și-mi continui micul-dejun. 

-Trebuie să merg în orașul de lângă pentru câteva zile, dar înainte vreau să-ți dau ceva, zice Nathan și-mi pune în față o cheie de mașină. Cadou, nu accept un refuz. E deja în garaj. 

Mă uit confuz la el neînțelegând la ce se referă. Se ridică în picioare, ia cheia și-mi face semn să-l urmez. Intrăm în garaj și-mi pică fața la propriu. Mă împinge lângă mașină, o deblochează și deschide portiera șoferului. 

-Mai nou ești din piatră? întreabă amuzat.

-De unde ai știut ce model de mașină îmi place? întreb șocat. 

-Nu contează. Ține cheile și bucură-te de ea. 

Îmi ridică mâna stângă și-mi pune în palmă cheile. Încep să-i spun că nu accept așa ceva, iar el îmi spune că e plătită cu banii jos și a trecut-o deja pe numele meu. A mai băgat-o și pe aia că se simte vinovat pentru incidentul de când ne-am cunoscut, dar nu prea cred asta. 

-Nathan, ești bolnav? Te-ai lovit la cap? Ce te-a apucat? întreb confuz în timp ce dau roată mașinii. 

-N-am voie să-i fac un cadou fratelui meu? 

-Nathan, poate te-au tâmpit banii, dar n-ai cum să faci cadou o mașină unei persoane pe care o vezi de 5 ori pe an, zic serios și închid portiera șoferului. 

-Taci odată și fă o tură prin oraș! îmi ordonă și pleacă. 

Ora 12:30

-Văd că-ți place să iei prânzul cu mine, zic amuzat și beau din sucul meu. 

-Vreau să-ți prezint pe cineva, spune ea încântată. 

Mă uit curios la Clara așteptând să zică despre cine e vorba. Lângă ea se așază o fată și brusc înțeleg despre ce e voba. 

-Ea e Milly, iubita mea, spune Clara și dau mâna cu fata. 

Începem să vorbim pe diverse subiecte, iar această Milly chiar e de treabă. Aparent, și ea e bogată, dar urăște toată atenția pe care o primește din cauza asta și se bucură că n-a fost urmărită până aici. 

-Da, tată, zic după ce răspund la apel. 

-Poți să gătești ceva interesant pentru diseară? 

-Tată, îți sunt fiu, nu bucătar, îi replic și-mi dau ochii peste cap. 

-Mai ți minte că mi-ai dat numărul de telefon al lui Denis? îi răspund afirmativ și continuă: A acceptat să vină toți la cină, așa că ești bucătar, zice clar și închide apelul. 

Ora 18:30

O îmbrățișez pe Lola și după sunt acaparat de Ben și Denis. Le salut părinți și după mergem toți în bucătărie. Nu cred că l-am mai văzut vreodată pe tata atât de încordat, nu cred că mai respiră. 

-Tată, respiră, îl îndemn, dar nu pare să guste acum glumele mele.

Ne așezăm la masă și chiar Denis este cel care începe o conversație. Sper ca tata să se relaxeze pe timpul cinei. 

Eu mă apropii de Lola și-i sporesc:

-Îl păstrezi sau nu?

Ea îi zâmbește Valentinei pentru a nu părea ciudat și dă afirmativ din cap.

-Iulian, mai mergem la fermă? întreabă curios Ben.

-Cred că încă este în paragină, deci...

-Nu-i adevărat, intervine tata și mă privește.

M-a ascultat, a rezovar ferma. Acum sigur vreau să văd ce mai e pe acolo.

-Mergeți, zice mama lor și dau afirmativ din cap.

Ora 22:30

Iulian: Mai știi când am zis că vreau o relație normală cu fratele meu vitreg?

Îmi răspunde afirmativ și-i scriu un nou mesaj.

Iulian: Mi-a dat cadou o mașină, cred că s-a lovit la cap.
Z: Nu-ți place?
Iulian: Ba da, dar e ciudat, mult prea ciudat.
Z: Poate încearcă ce poate.

Îl aprob și las telefonul jos. Mă simt ciudat că mi-a dat o mașină. O voiam, dar nu așa. În minte am doar vorbele sale „N-am voie să-i fac un cadou fratelui meu?". Nu, n-are voie. Toată relația noastră se bazează pe faptul că ne înțepăm reciproc, nu că ne facem cadouri.

Poate și-a dat seama că n-are sens să ne comportăm ciudat din cauza unei greșelil și vrea doar să ne înțelegem mai bine, dar nu era nevoie de-o mașină. Oricum, mașina n-o primește înapoi.