60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 21

-Nu, nu s-a întâmplat nimic, îmi răspunde la întrebarea pe care deja am uitat-o, dar dau afirmativ din cap și mă îndepărtez de el.

Mă îndrept spre ușă, dar mă opresc atunci când îi aud vocea lui Nathan:

-E iubitul tău? întreabă trebuie să trag aer în piept înainte să mă întorc spre el. 

-Da, Mikey e iubitul, iar acum mă simt ca ultimul om, mersi mult, zic pe un ton nervos, dar o parte din vină o am și eu. 

Ies din cameră înainte să mai spună ceva și intru imediat în camera mea. Încui ușa și mă îndepărtez de ea de parcă m-ar putea răni. Sunt idiot. Sunt ultimul om. Îl iubesc pe Mikey și mă simt oribil acum. Nici nu-mi dau seama cum, dar deja am telefnul la ureche cu numărul lui Oliver pe ecran. 

-E trecut de unu dimineața, ai face bine să ai un motiv bun, îi aud vocea somnoroasă și-mi dau ochii peste cap.

-Oliver, crede-mă că mi se rupe de somnul tău. 

-Plângi? Ce naiba? abia când îl aud pe el realizez că chiar așa e. 

-La locul nostru, vin în 30 de minute, anunță-i și pe restul dacă vrei, spune-le să vină doar ei, zic cu privirea pe tavan și respirând profund. 

Ora 02:00

-Hei, scuze că a durat mai mult, dar chiar m-am grăbit cât de mult am putu, îi aud vocea lui Oliver și mă ridic de pe canapea. 

-Sunt idiot, spun și mai desfac o sticlă de alcool.

-S-a întâmplat ceva? 

-Îl știi pe Nathan? îl întreb și dă afirmativ din cap, așa că continui: De vreo două săptămâni, mă tot sărută... ocazional. 

-Ce? Nathan? Cel care aproape ți-a dat foc? Cel pe care-l urăști și cel care te urăște de 3 ani? Fratele tău vitreg?  întreabă șocat și vine la mine. 

-Problema mea e alta, continui să vorbesc și mă privește c-o sprânceană ridicată. 

Încep să-i spun ce are legătură cu Mikey, timp în care încerc să nu plâng sau să nu am vreo criză de nervi. Mi-am pus cea mai rezistentă mască de indiferență pe care o pot folosi acum și doar vorbesc. 

-Ești idiot! exclamă pe un ton nervos și trage aer adânc în piept, cel mai probabil, își dă seama că vreau să-mi zică ceva. Orice. 

-Îl iubesc pe Mikey și mă simt ca dragu', zic și dau pe gât ultima picătură de alcol din sticlă. 

-Acum ești beat, te duc acasă și vorbim mâine, îmi spune pe un ton calm, dar știu că e dezamăgit de mine. 

-Ar trebui să-i spun sau nu? întreb cu privirea în pământ 

-În niciun caz la telefon, asta e clar. Te poți vedea cu el ca să-i spui, dar asta când vei fi treaz, zice și mă trage după el. 

-Am specificat că tatăl lui e Eduard? 

Se blochează și se întoarce instant spre mine și spune: 

-Vom rezolva, accum hai. 

Ora 07:30

Intru în bucătărie și încep să mănânc mecanic ce am în farfurie. Nu mi-am ridicat privirea din mâncarea mea, n-am vrut să-l privesc pe tata și nici pe Nathan. Sincer, speram să nu mă bage nimeni în seama, dar asta doar până când tata a vorbit:

-Îmi pare rău, ai avut dreptate. 

Las sanviciul jos din mână și-mi ridic privirea spre el.

-În legătură cu ce? întreb de parcă n-aș știi despre ce vorbește.