60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 12

-Te duc acasă? Îl întreb, dar dă negativ din cap și iese din bucătărie. Tată, știi la cât se deschide la poștă? Schimb subiectul și-l fixez cu privirea.

-Pe la 8 și jumătate, de ce? Răspunde Valentina în locul lui, dar nu mă supăr că mai intervine și ea în conversații.

-Trebuie să trimit cuiva ceva. Răspund și mă ridic de la masă.

-Are legătură cu scrisorile pe care le primești? Dacă e ceva grav, ar trebui să...

-Nu, tată. Nu te băga în chestii pe care nu le ști. Nimeni să nu se bage. Zic nervos și-mi termi sucul de mere din pahar. Oricum nu cred că mai stau mult timp pe aici. Recunosc și ies din bucătărie.

Ăsta e adevărul; nu voi mai sta prea mult timp pe aici. Vreau doar să știu că ei nu vor pății nimic și după voi pleca înapoi la cămin.

Ora 11:30

-Îmi pare rău c-am plecat ieri atât de brusc, doar că a fost o urgență. Îmi cer iertare din nou de la Mikey, dar tot nu mă simt mai bine.

-Înțeleg... Există chestii și mai importante decât...

-Nu. Îl întrerup și-l sărut pe obraz. Uite, ne cunoaștem de puțin timp, dar eu chiar vreau să fim împreună. Continui și-l sărut pe buze. Buzele acelea moi cu gust de caramel. Mă înnebunește!

-Și eu vreau, dar simt că-mi ascunzi ceva. L-am văzut pe Florin bătut, iar ieri ai plecat după el. Ce s-a întâmplat? Când aud asta, aproape că vreau să-l bat și eu pe Florin.

-S-a cerrtat cu un alt prieten, nimic mai special. Zic aceeași minciună pe care le-am zis-o și celorlalți. Hai să ne bucurăm de prânz,ce zici? Schimb subiectul, iar acesta probă cu o mișcare din cap.

Am impresia că n-a fost cea mai bună idee relația cu el. Nu e vina lui, dar cred că l-am pus în pericol rău. Nu mi-aș ierta-o dacă ar păți ceva din cauza mea. Îl iubesc, deși nu-i voi spune asta acum, dar este adevărat. Mi-a atras atenția din prima secundă, iar acum vreau să stau doar cu el. Am devenit dependent de el.

Ora 16:30

Intru pe geamul clădirii unde ne pierdem timpul și incremenesc când îl văd pe Henry și-o tipă alături de prietenii mei.

-Ămmm... Ce se petrece aici? Întreb confuz și mă apropii de ei.

-N-am stabilit nicio regulă care să le ne interzică să ne aducem partenerii aici. Spune Jonathan și ridică din umeri.

-Bine, bine, dar am ceva serios de vorbit și chiar...

-Nu vor spune nimic. Le-am spus deja tot ce am făcut. Mă întrerupe Florin și vreau să-i dau și eu un pumn.

Mă uit la Oliver, iar acesta ridică din umeri. Pare la fel de sceptic ca mine, dar nu zice nimic legat de asta, deci nici eu n-o voi face. Scot din ghiozdan cele două plicuri și le arunc pe masa în jurul căreia stăteau.

-Primul e avertizare, al doilea urmărire. Spun și scot conținutul din ele. M-am enervat, așa că le-am trimis și eu o scrisoare. Continui și-mi dau ochii peste cap.

-Ești sigur că asta trebuia să faci? Poate i-ai întărâtat. Spune Jonathan.

-Taci că te fac la fel cum e Florin! Crezi că mai gândesc?! ÎMI TRIMIT SCRISORI Cu AMENINȚĂRI! Zic... Strig nervos.

Primesc o privire urâtă de la Henry c-am țipat la iubitul lui, dar nu cred că are tupeul necesar să se certe cu mine acum. Mă arunc pe un scaun și iau o sticlă de alcool de pe acolo.