60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 4

Termin tot ce trebuia să fac pentru a nu se prinde nimeni de ce am făcut, iar acum merg în living să mă uit la un film.

Nici n-a început bine filmul și aud ușa de intrare cum se deschide. În living intră Nathan cu Bianca. Ea mă salută normal, dar el mă privește mai dubios decât niciodată. Ok, ăsta e Nathan cel pe care-l cunosc eu.

-Ieși, vrem să ne uităm la un film, cice serios și-mi face semn spre ușă.

-Puteți face asta și la tine în cameră. Spun și-l privesc superior. El se uită scurt la scări, realizând că fix asta vreau să facă.

Vine la mine și-mi șoptește la ureche printre dinți „Spun la toți că ești gay, dacă nu te miști!", iar de aici totul e istorie. Logic c-am plecat în secunda doi de acolo.

Ora 14:45

-Ești bine, Iulian? Mă întreabă din nou Florin.

Se oprește în loc și mă privește, vrând să vadă ce-am. Îi fac semn să ne continuăm drumul, dar el dă negativ din cap.

-Îmi zici acum ce ai. Pari foarte trist și distras de la viață. Continuă să vorbească în timp ce căuta un indiciu.

Oare de ce par așa? Poate pentru că chiar sunt. Nu de la Nathan, el să se ducă dracu', ci de la altceva. Trag aet adânc în piept și-mi ridic privirea spre el.

-Ți se pare.

-Aha, fie cum zici. Spune el neconvins și începe să meargă din nou.

Ora 18:30

-Ce e cu atmosfera asta de mormânt? Întreabă Valentina, dar nimeni nu râde.

Am ajuns și la masă, dar nimeni nu se uită în altă parte decât în farfuria sa. Sincer, atmosfera este exact așa cum mă simt.

-Dragule, nu mi-ai spus niciodată ce s-a întâmplat cu fosta ta soție. Îmi cade furculița din mână la auzul vorbelor Valentinei și refuz să-mi ridic capul.

-Păi... Mai bine nu...

-A murit de la cancer mamar după ce a refuzat tratamentul într-un moment de depresie, pe care l-a avut din cauza tulburării bipolare. Spun, fără să mă opresc nicio secundă și beau din paharul cu apă. A murit la mai puțin de o lună după diagnostic. Continui și-mi reiau cina.

Cred că i-am luat pe toți prin surprindere cu asta, dar nu-mi pasă. Îmi ridic privirea din farfurie, putând să le văd privirile ușor șocate ale celorlalți patru. Valentina se uită la tata, iar acesta mă aprobă.

-Îmi pare...

-Nu-mi amintesc mare lucru, aveam vreo 10 ani. Îi tai fraza Valentinei și-mi continui cina.

-Nu sunt psihiatru, dar tulburarea bipolară nu se transmite genetic? Îngheț când îi aud întrebarea blondei și încerc să nu dau de bănuit.

Le simt privirile pe mine și pe tata, dar niciunul nu zice nimic. Merg la psihiatru de la 12 ani, iar asta doar pentru a fi sigur că nu iau bipolaritatea de la mama.

-Nu, doar sunt mai multe șanse. Răspunde tata, iar toți ne continuăm cina.

Nu mai vreau să trec prin asta niciodată, dar nici o săptămână n-a trecut. Nu pot fi închis în cameră până plec? Nu prea, dar aș vrea.

Ora 22:15

-Mă bucur că ai venit din nou. Spune Jonathan cu zâmbetul pe buze.

Eu dau din cap în semn afirmativ și rămân, privind cele două pahare cu vin. Mă uit confuz la el, neînțelegând de ce a pregătit asta.

-E mai frumos cu puțin alcool. Îl aud și mă întorc spre el.

-Nu caut relație. Spun calm, iar acesta zâmbește, contrar așteptărilor mele.

-Dar nu vreau relație... Cu tine. Am deja pe cineva în minte. Mă uit la el cu o sprânceană ridicată când aud asta, vrând să știu mai multe.

-Mai multe detalii, te rog. El îmi face semn spre canapea și mă conformez.

Ne așezăm amândoi pe canapea, bem din paharele de vin, dar nu zice nimic. De ce am impresia că vrea să fiu și eu implicat în asta?

-Vreau să-l fac gelos, crezi că... Nici nu trebuie să termine și dau negativ din cap. Te rog, nu ieșim în evidență, iar tatăl tău nu va afla. Continuă pe un ton de copil mic și răsfățat, iar asta nu face decât să mă enerveze.

-A aflat Nathan din cauza ta. Zic și fac semn spre gâtul meu. Chiar crezi că te voi ajuta? întreb și mai beau din paharul meu.

-Dar crezi că n-ar fi de acord tatăl tău? Aici m-a blocat mai ceva ca la Fazan. Crezi că Nathan se va folosi că știe că ești gay? Spune, parcă realizând și el ce voiam să zic de la început.

-Deja se folosește, dar asta este cel mai mic lucru de care se poate folosi. Hai că te ajut, doar taci și hai la treabă. Spun, fiind deja sătul de vorbit. 

Zâmbește și mă trage peste el.

Ora 23:30

Îmi rulez prezervativul, dar nu apuc să fac mai multe că-mi aud telefonul, sunând. Cu tragere de inimă, mă ridic de pe Jonathan și-mi iau telefonul. De data aceasta este tata, dar asta îmi place mai puțin decât dacă ar fi fost Nathan.

-Iulian, unde ești? Întreabă acesta, iar tonul folosit îmi face pielea de găină. 

-La un prieten, tată. Zic, accentuând ultimul cuvânt pentru Jonathan, dar asta nu-l oprește să vină la mine. 

-Mă îngrijorezi. Spune, iar eu încerc să nu scot vreun sunet pentru că CINEVA a început să se frece de mine. 

-Sunt bine, vin dimineață. Trebuie să închid. Nu aștept un răspuns și închid apelul. O să-ți rup fundul. Continui, adresându-mă lui Jonathan. 

***

Cuvinte: 1571