-Ce..? Întreabă tata complet pierdut. 

-Cineva s-a gândit că e o idee excenelentă să-mi distrugă mașina și pentru asta vreau să-ți mulțumesc, Nathan! zic sarcastic și trec pe lângă ei, ducându-mă în camera mea. 

Ora 18:30

-O iei tu și-o pui direct la tine în garaj, bine? Nu lași pe nimeni s-o vadă și mă suni pe mine dacă se întâmplă ceva. Florin aprobă, ia banii și pleacă. 

-Te comporți de parcă e copilul tău, nu o mașină. Îmi strâng palmele în pumni când aud replica lui Nathan, dar prefer să-l ignor. 

Intru în pucătărie, mă așez la masă și verific de vreo 5 ori dacă e ceva cu frunte de pădure în mâncare, dar nu e. Răsuflu ușurat și încep să mănânc, alături de ei.

-De ce ești atât de reticent la fructele de pădure? Sunt bune. Înghit bolul alimentar din gură și-l privesc pe Nathan.

-Și produsele lactate sunt bune, dar oare de ce nu le consumi? El pare să-și dea seama la ce mă refer și continuăm să mâncăm.

-Bianca a spus că i-a plăcut la întâlnire. Vorbește blonda, iar toate privirile sunt pe mine.

Mă prefac că n-am auzit ce a spus și-mi continui cina. Dacă i-a plăcut înseamnă că sigur e ceva la mijloc. Am vorbit doar despre mine și m-am comportat ca cel mai mare nascisist din lume. Începusem să vorbesc și singur pentru a părea că am schizofrenie. Am făcut și niște glume extrem de dubioase pe seama ei. Cărei fete i-ar plăcea asta?

-Fiule, ești bine? Îl aud pe tata și înghit în sec.

-Da, tată, răspund robotic și-mi continui cina.

Când am ieșit din restaurant, am văzut un tip, care arăta direct a model, iar în acel moment voiam s-o las pe roșcată acolo și să-l întreb dacă e gay, dar logic că n-am făcut asta. Gândul încă îmi este la el și chiar regret că n-am mers la el.

-Nu ești obligat să te vezi cu ea, știi asta, nu? întreabă Valentina și-o aprob.

-Iulian, mă îngrijorezi până și pe mine. Sigur ești bine? Îmi dau ochii peste cap când aud replica lui Nathan și-l privesc ironic.

-Această întrebare merge pentru tine. Nu mi-ai aruncat cu nimic în cap azi, ești bine? Întreb pe un ton fals îngrijorat.

-Nu te obijnui cu asta, mâine te vei trezi cu o surpriză, spune și mă bate pe umăr.

-Of. Of. Nathan, tu încă nu te-ai prins că n-ai cum să-mi faci „surpriza" perfectă? Întreb sarcastic, iar acesta râde scurt.

Ora 20:15

Se aude apa în camera lui Nathan... Iar acum țipă. În câteva secunde, ușa de la camera mea este trântită de perete și pe ea intră Nathan.

-Tu ești sănătos la cap?! Țipă nervos și-mi face semn spre  părul său.

-Ce? A trebuit să-mi schimb uleiul de motor, zic inocent și ridic din umeri.

Mă privește fix în ochi, iar eu încerc să nu mă uit în altă parte decât la fața sa. Este doar într-un prosop, iar instinctul de-al privi este extrem de accentuat. Arată bine, dar e ultimul dobitoc de pe planetă.

-Te urăsc! zice printre dinți și-și apropie prea tare fața de a mea, dar nu mă clintesc.

-Și eu! Îi răspund pe același ton ca cel folosit de, iar asta nu-i place.

Mârâie și pleacă din camera mea. Chiar încep să cred că e câine, nu om. De ce mârâie? Ce crede că demonstrează? E ridicol.

Ora 21:45

-De ce ai vrut să vin? Îl întreb și mă așez pe canapeaua din sufragerie.

În fața mea se poziționează Jonathan, fostul meu prieten cu beneficii. Mă rog, n-am pus niciodată stop la asta, doar nu ne-am mai văzut.

Se lasă ușor în jos și-și pune o mână pe coapsa mea dreaptă.

-Tot n-ai declarat, nu? mă întreabă și dau negativ din cap. Atunci... N-ai vrea tu o noapte cu mine? continuă și-și urcă mâna mai sus.

Mă uit la el ca și cum ar fi prima dată când îl văd, dar asta nu-l oprește din a-mi duce mâna spre fundul său. Îmi mușc buza de jos și-l trac peste mine.

O să-mi pună toți întrebări mâine, dar asta e mai important. Va trebui să-i spun și Biancăi că nu sunt interesat și să descopăr o metodă prin care să nu dau de înțeles că sunt gay.

***

Cuvinte:1389

Alertați-mi greșelile gramaticale, vă mulțumesc!

60 De Zile (BoyxBoy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum