Love or Hate. • Royal •

103

Despărțirea de prinți săi,  în special de mama sa aprope îl făcu pe Yoongi să plângă iar pe Hoseok să se enerveze iar acum se gândea dacă e un fiu rău.

Sa enervat pe mama sa pentru că plângea în halul asta știind că se va întoarce... dar dacă Yoongi ar fii plâns în locul mamei sale, ar fii răsturnat lumea cu susu-n joc doar să îl oprească... oare era un fiu rău?...

A oftat coborându-si privirea spre Yoongi care mânca fistic, privind cum Jahee si Domian se tachinează de pe caii lor.

Sa aplecat spre el și ia sărutat obrazul iar omegaul nici nu la observat, atât de obișnuit era cu prezenta sa. Dacă ar fii făcut asta când au venit din Astrum,  probabil omegaul sa-r fii speriat si ar fii făcut o scena spunând ca vrea sa meargă înapoi acasă la Seokjin.

Și Yoongi își aducea aminte destul de multe lucruri, hanul la care au înnoptat când au venit spre Jungkook  acum era la câțiva metri în fata lor.

De data asta n-au oprit nici la Jungkook, nici la han dar Yoongi își aducea aminte cum, de la han spre Jungkook, era în trăsura cu Hoseok și  a plâns gândindu-se că Hoseok are altă pereche și când o va găsi îl va abandona și nu vor m-ai fii prieteni... apoi la Jungkook când a aflat ca e perechea sa sa speriat atât de tare încât la lovit de m-ai multe ori atât de tare încât pe el la usturat palmele....

Sa speriat asa de tare de el încât non-stop îi spunea să nu-l atingă...

A suspinat micuț lăsându-se cu spatele pe pieptul lui Hoseok.  Se simțea bine să-l atingă. Mereu îl liniștea și nici nu ii era frică de întunericul pădurii care-l înconjura din toate părțile.

— Ce e aia? Șopti împingându-se în pipetul alphaului arătând cu degetul spre un brad înalt. Era o chestie mare, rotundă și albă și stătea pe o creangă privindu-i cu niște ochii mari și doua coarne în frunte. In perspectivă lui Yoongi arată înfricoșător.

— O bufnită. Râde Hoseok slab coborându-si chipul pentru ai sărută obrazul din nou.

— Se uita după noi... roști Yoongi încă nesigur. Pentru el arată ca o stafie...

— Da..  de obicei fac asta. Urmăresc din depărtare. Șopti ținându-și bărbia pe umărul său iar Yoongi simți o senzație ciudată în stomac.

— Arată ca o fantomă...

— Nu e o fantoma. Râde din nou slab în urechea sa, făcând omegaul să-și ducă un braț în jurul stomacului.

— — —

Doar după ce au pășit pe teritoriul dinastie Astrum și au oprit la un popas pentru a folosii baile și a lăsa caii să se odihnească Yoongi a dat semne de nesiguranță. 

Cat timp sa știu în Ignis, nu a avut nici-o grijă,  acum se aștepta ca după fiecare trunchii de copac sa apară ceva rău... cum ar fii Halmeoni cu oamenii ei de încredere să-l ia de lângă Hoseok...  să-l răpească într-o secundă de neatenție și să-l rănească.

De fiecare data când fugea cu Muriel, exact când m-ai aveau puțin și treceau pe teritoriul altei dinastii îl prindeau și-l duceau înapoi la castel... unde evident urma ore de tortură.

A simțit o mână pe umărul său, atingându-l încet și tresări luându-și privirea de la pădure.

— Prințe Yoongi,  nu va gândiți la prostii. Spuse Muriel știind ce trece prin capul omegaului.

— Nu mă gândesc... minți coborându-si privirea.

Hoseok era pe undeva prin jur, stând pe o bancă făcută din busteni alături de Asra iar ceilalți erau răsfirați prin jur. El nu avea stare să stea jos. Avea un sentiment profund ca ceva rău se va întâmpla și știa ca e doar în capul său dar nu se putea ajuta.  Știa ca acum e pe tărâmul lui Halmeoni, unde avea putere deplină.