Love or Hate. • Royal •

46

Când Yoongi ia spus unei slujitoare să ii pregătească o baie... nu sa asteptat la asta.

Petale de trandafir pluteau deasupra apei, apa? Nu era sigur ca era apă curăță după noanță pala de alb... și mirosea atât de frumos. Probabil din cauza lumânărilor care erau împrăștiate peste tot.

Toată încăperea era scufundată în întuneric, putina lumină fiind adusă doar de lumânările roșii aprinse din jurul căzi făcute din marmură pură.

Acela era un pahar de vin?

Se întreabă apropiidu-se de cadă, observând micuța masă de lemn care într-adevăr avea un pahar de vin cu talpă.

Okay.. Yoongi se putea obișnui cu asta...

Sa dezbrăcat rapid și sa băgat în apa fierbinte, scoțând un murmur satisfăcut, lăsându-și toți mușchii sa i se relaxeze.

Petalele roși de trandafir i se lipeau de genunchii îndoiți la suprafață, făcându-l pe omega sa se joace cu ei, rulând cate o petală între degete.

Poate de asta Hoseok avea piele atât de curată. Ținea bine minte fața alphaului foarte aproape de a său.  Nu era nici-o urma de imperfecțiune pe acel chip. Pielea sa era moale la atingere, când la atins parcă-l atinse cu bucăți rupte din nori... totuși era puternic în atingerile sale.

Încruntându-se ușor, privi absent apa din jurul său. Ce a fost cu Ruy astăzi? Se comporta ciudat, se uită la el ciudat.. parcă dezamăgit. A făcut ceva rău..?

Doar sa plimbat cu Jungkook prin grădină uriașă,  vorbind despre tot felul de prostii.. nu a făcut nimic ce Jungkook nu a făcut...

A oftat închizându si ochii, lăsându-și capul pe spate. Dacă făcuse ceva greșit, va vorbi cu Hoseok și  va rezolva. Nu trebuia să-și facă griji.

Nu vroia sa se m ai gândească la nimic.

– – —

"Existat cândva un omega extrem de frumoasă care s-a căsătorit cu un mare alpha samurai. Suspectând că omegaul îi este infidelă, samuraiul a pedepsit-o crestandu-i cu sabia faţa dintr-un capăt până în celălalt, după care i-a spus: „Acum cine o să mai creadă că eşti frumoasă”?

Mitul Kuchisake-onna a luat naştere  după o serie de crime violente ale căror autor a rămas şi astăzi neidentificat, şi s-a răspândit atât de rapid încât regele  a fost nevoită să trimită armata  în zonă pentru a păstra calmul în rândul populaţiei.

Se spune că „omegaul cu gura tăiată” umblă noaptea pe străzi purtând o masca din material pentru a-şi ascunde chipul deformat. Dacă îi iese cineva în cale, se va apropia de persoana respectivă şi o va întreba: „Crezi că sunt frumoasă”? Dacă răspunsul este „Da”, atunci îşi va scoate masca dezvelindu-şi cicatricea îngrozitoare şi va repeta întrebarea. Dacă răspunsul este „Nu”, atunci legenda spune că nefericita victimă va fi ucisă într-un mod oribil. Nici alternativa nu este mai puţin îngrozitoare. Dacă şi a doua oară răspunsul este „Da”, atunci Kuchisake-onna va scoate o pereche de foarfece cu care va tăia gura victimei, de la o ureche până la cealaltă pentru a o face „la fel de frumoasă ca ea”--"

Yoongi tresări puternic când un sunet se auzi în spatele său iar ochii sai au căutat haotic sursa, fixandu-se pe Hoseok care-l privea surprins.

— Te-am speriat?.. întreabă mișcându-se încet,  preventiv, apropiidu-se de pat.

— Kuchisake-onna--- castelul asta e bântuit! Se bâlbâie îndoind  scrisoarea primita de dimineața de la Jungkook, scrisoare pe care ia spus sa o citească înainte de culcare.

— Nu, nu e. Îl contrazice așezându-se pe marginea patului lângă el.

— Ba da! Jungkook, se întoarce cu fata spre el, ochișori săi atât de mari ca două mărgele și speriați. Mi-a dat scrisoarea dimineața, sa o citesc înainte de culcare!

Hoseok a luat scrisoarea, trecându-și ochii fugitiv peste scrisul de mână. Vai Jungkook... oftează silențios. Când ia spus că vrea ca Yoongi sa fie m ai apropiat de el nu sa referit la al speria de moarte.

— Nu există nici-o Kuchisake-onna, Jungkook doar se joaca cu tine.

— Nu, nu, nu-- aici scrie că femeia-
— De unde stii ca e sigur femeie, poate fantomă a posedat un bărbat de data asta... Ridică Hoseok o sprânceană împăturând lent scrisoarea.

– Um-uh-- scrie, scrie frumoasă si infidelă--

— Yoongi,  crezi ca sunt frumos? Întreabă brusc făcând omegaul sa înghețe pe loc cu buzele întredeschise, privindu-l speriat.

Rânjind sa apropiat încet de el, Yoongi îndepărtându-se păstrând constant distanță între ei, trupul sau tensionandu-se, ridicând până si ultimul fir de par din cap. Chipul ia fost părăsit de culoare în timp ce creierul său recitea haotic scrisoarea, întrebarea-- ce sa răspundă! Hoseok era Kuchisake-onna!?? Hoseok era Kuchisake-onna !!

Prințul mostenitor începu sa râdă indreptându-si spatele, lăsându-l pe Yoongi întins pe spate, sprijinit în coate, privindu-l speriat.

— Am glumit, am glumit, hai, ridică-te... roști smulgându-si privirea de la el.

— Nu a fost amuzant! Se înbufmează.

Întins pe spate, învelit doar în acel halat de satin roz piersic, acea expresie...  era periculos. Nu vroia sa sară pe el ca un primitv. Când Yoongi îl chema era una, el să sară pe el era complet alt ceva.

— Ridică-te, insistă întorcandu-si privirea spre Yoongi care-l privea îngrijorat. Haide, murmură prinzandu-l de încheietura, ridicându-l în fund. Ți-am adus ceva.

Yoongi reînvie complet.

— Mi-ai adus ceva? Zumzăie entuziasmat apropiindu-se de Hoseok,  așezându-se lângă umărul său.

— Nu e Mirimir, râde ușor bagandu-si mână în buzunarul pantalonilor, scoțând inelul, ascuns în pumn. Sa întors spre omgea, care-l privea curios, cu sprâncenele ușor ridicate. Dă-mi mână ta. Își întinde propria mana spre el iar Yoongi ii imită gestul, fără a se gândi prea mult ca în trecut când făcea orice gest într-o constantă stare de teama.

Hoseok ia prins delicat mână și ia întors-o cu palma-n jos, punând ușor inelul pe degetul acestuia, zumzăind satisfăcut. Într-adevăr arăta frumos pe mână sa.

Yoongi se uită la inel, apoi la Hoseok, apoi din nou la inel și tot asa, buzele sale deschizându-se și închizându-se, nereușind să rostească nici-un cuvânt. Hoseok se uita la el ca și cum, ca și cum îl iubea, făcând inima sa sa bată puternic în momentul în care alphaul ii sărută apăsat degetele.

— Este mărimea potrivită? Vocea ii vibra ușor iar Yoongi aprobă din cap. Îți place? Omegaul aprobă din nou.

Evident ca ii plăcea! Avea insigna dinastiei pe mijloc, înconjurăt de diamante roz pal, bătut cu două diamante albe  în lateral, fiind într-o perfectă armonie de culori.

În ochii ii apăru lacrimi. Lacrimi prostești.... De ce îl afecta asa gestul lui? Poate pentru ca bunica sa nu la lăsat niciodată sa poarte inele cu insigna dinastie ca ceilalți nobili... poate pentru ca aici se simțea că aparține, că nu e doar un nimeni plimbându-se prin colturile întunecate ale castelului... Se simțea cald pe dinăuntru.

— Daca vrei putem sa mergem să-l schimbăm-
— Nu! Îl întrerupe tragandu-si rapid mână ca si cum ar vrea să protejeze inelul. Îmi place asa cum e....

Hoseok a zâmbit, apropiidu-se pentru ai sărută fruntea iar Yoongi își închise ochii, permițându-si aceste minut de alintare.