Love or Hate. • Royal •

92

Yoongi nu știa exact ce a visat, știa doar ca sa trezit cu o groază și teama întipărită în oase. Era întuneric beznă,  focul se stinse, doar lampa sa lumina foarte slab pe noptieră. 

Era cu fața la pieptul lui Hoseok dar se mișcă încet, întorcandu-se cu spatele la el pentru a se simți m-ai protejat. Nu stia exact de ce ii e frică dar nu se putea forță să-și deschidă ochii pentru a privi prin încăpere.

Respirația sa era adâncă și neregulată, avea fiori cauzat de starea iminentă de pericul, știind că nimic nu se va întâmpla dar nu-și putea controla tensiunea din trup și frica ce i se plimba prin vene. Afară vântul vuia, mișcând crengile copacilor în timp ce de sus de auzeau pași.

Când îl simți pe Hoseok mișcându-se în spatele său tresări involuntar, deschizându-și ochii.

Alphaul murmură adormit, îmbrățișându-i mijlocul strâns, ghemuindu-si chipul peste gâtul său.

— Mi-e frică. Smiorcăie simțind cum Hoseok se trezeste din aburii somnului, încordându-si brațele în jurul său, împingându-si-l la piept într-o manieră protectivă

— De ce? Întreabă după câteva clipe în care a cercetat împrejurimile după o prezentă străină.

— Cred că am visat urât....

Hoseok ia conturat m-ai mult trupul, înclinându-se partial peste el pentru ai da senzația de acoperire. Ca un fel de pătură protectoare creată din trup uman.

— Nu are de ce să-ți fie frică. Șopti sărutându-i lenes gâtul.

— Lampa nu m-ai strălucește.

— Poftim? Se încruntă încercând sa ii descifreze soptitul.

— Lampa, nu m-ai face lumină. E întuneric. Spuse făcând capul lui Hoseok sa se ridice pentru câteva clipe pentru a privi lampa, apoi își mută privirea spre geamuri. Soarele începea să răsară, colorând cerul într-o noapte închisa de grii.

Nu era întuneric beznă,  era destulă lumină să descifrezi lucrurile din încăpere. Dar dacă lui Yoongi nu ii plăcea întunericul, atunci va face lumină.

—  Unde pleci?? Se întoarse rapid spre el privindu-l speriat când alphaul își sustrase mâinile din jurul său.

— Nicăieri, aprind doar câteva lumânări. Își duce mână pe ceafa sa, împingandu-l spre el. Ii sărută fruntea apăsat coborându-si m-ai apoi buzele pe obrazul său.  Nu-ți fie frica Yoongi,  sunt aici. Șopti ridicându-se m-ai apoi din pat când omegaul aprobă încet din cap.

Hoseok a început să aprindă lumânările din suporturile de pe perete, luminând ușor încăperea apoi si-a întors chipul spre pat, privind Imaginea fragilă din el.

Perechea sa nu doar ca avea o grație aparte pe timpul zilei, dar si acum privirea vulnerabila cu care-l privea, faptul că aștepta să vina înapoi lângă el pentru a se liniști,  pentru a se simți în siguranță ii împingea instinctele lui Hoseok la limită.

Deoarece Yoongi era în dormitorul său, în patul său,  având nevoie de prezenta să pentru a se simti în siguranță.

Au ajuns în punctul acesta. Scopul pe care la vrut de la bun început.  Sa ii creeze lui Yoongi un cămin cald, unde sa se simtă în siguranță. Acum, ca el devenise caminul lui Yoongi, era un bonus.

Vroia să apară în fata lupului său și sa ii râdă în fața fiindcă reușise și fără sfaturile lui înclinate spre violentă dar momentan erau certați. Nu putea face asta.