Love or Hate. • Royal •

94

Hoseok înghiți în sec, clipind prin întunericul dormitorului, începând sa coboare de pe culmile adrenalinei.

Yoongi era lângă el, dormind cu fata spre el, făcut ghemotoc.

Ce fel de coșmar stupid a fost și acela? De ce mintea sa crea acele scenarii oribile? Yoongi nu ar putea păți niciodată nimic rău în castelul său,  deci de ce mintea sa a creat acel scenariu stupid în care perechea sa a fost abuzata sexual.

Sa ridicat în capul oaselor,  lăsându-și tălpile goale pe podeaua rece a dormitorului.  Trebuia sa se calmeze. A fost un coșmar stupid care nu se va întâmpla niciodată,  nu trebuia sa devină paranoic.

A inspirat profund sprijinindu-si coatele de genunchi și podul palmelor în ochii. Tot trupul ii mocnea de adrenalină și teamă. Ar fii distrus dacă ar permite sa i se întâmple ceva rău perechii sale. Nu ar putea suportat.

Poate ar trebui să pună pe cineva sa ii vegheze perechea din umbră zii și nopate cat timp el nu era lângă el. Sa ii urmărească fiecare pas, respirație, fiecare interacțiune... nu, ia încolțit spaima în suflet, trebuia sa se calmeze. Devenea paranoic și îl întemniță pe Yoongi fără să vrea. Nu putea să l urmărească astfel, fiecare mișcare,  îi încalcă spațiul personal, intimitatea...

— ... Ai visat urât? Șopti Yoongi făcându-l pe Hoseok sa întindă înapoi în pat, cu fata spre el. 

— Nu dar nu pot sa dorm,  vroiam să merg să-mi fac un ceai dar mi-e lene. Minți zâmbind slab. Doar nu ii va spune ce visase. Îl va speria.

— Merg să-ți fac. Murmură ridicându-se într-un cot, vrând să coboare din pat dar Hoseok îl prinse de braț tragandu-l spre el.

— Nu vorbii prostii.  Șopti obligându-l sa stea peste pieptul său. Dacă Yoongi nu avea nici-o reținere sa iasă pe holuri la ora asta, însemna ca într-adevăr totul era doar în capul său. N-am nevoie de nici-un ceai dacă înseamnă că trebuie sa pleci de lângă mine.

Omegaul si-a dat ochii peste cap pufnind amuzat, lăsându-se tocit de brațele sale apoi sa încruntat ușor.

Fiind atât de aproape de gâtul său,  Yoongi putea simți parfumul slab și amar al perechii sale. Ceva îl supăra și nu ii spunea. De ce nu ii spunea?...

— Încă vin cu tine?....

— Da, oftează profund.

— Nu vrei sa vin cu tine? Murmură ezitând făcându-l pe Hoseok să-și coboare privirea spre el.

— Despre ce vorbești?

— La Regele Gavrit.... de aia nu poți să dormi--

— Ce legătură are, nu vorbii prostii.  Îl întrerupe înainte sa ii permită sa se afunde  m-ai mult în  tristețea proprie.  Evident că vreau să vii cu mine, n-am vrut sa te iau pentru că nu știu cum vei reacționa la drum,  crezi ca mie imi convine să stam despărțit? Eu nici nu am fost de acord cu asta, tata a insistat să merg!  Se agită fără sa vrea, inspirând,  m-ai apoi, o gura de aer profundă.  Pe bune Yoongi,  încă n-ai încredere în mine? Ți-am spus ca vii cu mine, de ce simți mereu nevoia să te asiguri?

Omegaul se bosunflă, tocindu-si obrazul de pieptul său.

— ...Pentru ca mi-e frică... smiorcăie făcându-l pe Hoseok sa încremenească câteva clipe.

— Nu ai de ce, îl îmbrățișează stras cu brațele, sărutându-i fruntea. Scuze, poți să mă întrebi de cate ori vrei dacă asta te face sa te simți confortabil. Îmi pare rău, nu ma simt bine și mă descarc pe tine.

Yoongi a scos un sunet micuț relaxandu-si tot trupul peste al său iar Hoseok de-abea acum observa că pereche sa purta doar niște pantalonași scurti din satin si o cămăsuța la fel de subțire cu mânecă lungă ce ii ajungea doar până în talie.

— De ce ești atât de dezbrăcat pe frigul asta? Întreabă deja tragand plapuma în jurul său, asigurându-se că ii ajunge peste umerii.

— Ce frig?

— Cum ce frig? Afară îngheța pietrele!

— Da. Afara. Sopti exasperat când alphaul începu sa tragă de tivul pantalonilor sai în jos. Mă dezbraci. Smiorcăie tragându-si înapoi talia pantalonilor deoarece Hoseok ii dezvelise deja soldurile.

Palmele lui Hoseok au alunecat pe pulpele sale, strangandu-le ușor între degete.

— Ești rece! Roști aspru atingându-i cu spatele degetelor și partea de sub buric, cealaltă mână întrându-i pe sub tivul pantalnonasilor, atingându-l aprope de sold.

— N-am fost niciodată cald! Îi prinde încheieturile și încearcă sa i le îndepărteze dar Hoseok își trase mâinile dintre degetele sale. OF! Hoseok! Se împinge de pe el, ajungând pe spate pe așternuturi lângă el. Nu mă m-ai atinge! Se înbufnează arânjându-si pijamaua

Hoseok ridică o sprânceană uitându-se lung la el. Oarecum era bine că Yoongi spunea dacă nu ii place ceva.. dar de ce nu ii m-ai plăcea să-l atingă? Felul pe care a roști acele cuvinte fu cam aspru.

Nu, era doar mintea sa care ii făcea feste din cauza visului. De ce ar fii Yoongi supărat? I se părea doar lui...

— Bine mofturosule, haide înapoi la somn. Forță un zâmbet întorcandu-se pe-o parte, cu fata spre el, ducându-si brațul în spatele sau, verificând ca plapuma să-l acopere apoi își retrase brațul.

A stat în liniște câteva minute, privind în ochii lucioși și mari ai lui Yoongi care-l privirea fix.

— .. ce e Yoongi? Șopti simțindu-se sub presiune din cauza priviri sale insistente.

— Pari bulversat... Te-am supărat? Că ți-am spus să nu ma atingi--

— Nu! Se încruntă ducându-si degetele pe obrazul său, tragandu-l ușor spre el pentru ai sărută fruntea. Nu... ma gândesc doar la mâine.  Culcă-te. 

Yoongi se trase m-ai spre el până când se lipi de el, strecurandu-și chipul sub gâtul său. Hoseok a inspirat adânc, strecurandu-și un braț sub mijlocul său, îmbrățișându-l.

"Nu ma atinge" și după  se împingea în el ca o pisicuța ploată și respinsă.  Nu trebuia sa se m-ai ia după vorbele lui Yoongi, a observat ca are limba cam ascuțită deși nu vorbea serios. 

Trebuia sa ii învețe m-ai bine limbajul non-verbal. Deja știa că atunci când își smulge cuticulele înseamnă ca ceva îl supăra sau ii e frică. Când își atingea nașul,  mințea. La fel și ochii, privea oriunde altundeva. Se juca cu diverse obiecte când încerca sa se calmeze și își musca buzele sau obrazul interior când se simțea neliniștit....