Love or Hate. • Royal •

65

Cu un săculeț plin de bilute de caramel cu sirop de trandafiri, Yoongi a dat buzna în camera de calcule a reginei.

— Yoongi,  dragule? Roști regina confuză ridicându-și privirea din foi. Ce sa întâmplat?

Omegaul a traversat încăperea bosunflat și sa trântit pe jos, ascunzându-se după birou, desfacând săculețul maro.

— Nu înțeleg, si a băgat câteva biluțe în gura, pentru ce a trebuit sa vină!?

— Cine? Întreabă încă confuză regina.

— Aleksander-- o- a venit aici! De ce nu a stat acasă la el!

— Ah... Aleksander.... zumzăie regina abandonandusi complet treaba.

— Da! Își înghesuie omegaul m ai multe bilute printre buze. Oricum nimănui nu ii pasa de cărțile citite de el sau cuvintele învățate sau limbile pe care le stie! Ciripi cu obraji plini, continuând să-și ducă bilute la buze. Cui ii pasa ca vine din Est? Mie nu! Si nici ca are sânge Verezian-- de ce nu a stat în Vere dacă oricum nu e de pe la noi!

— ... Sunt Verezieni stabiliți aici de mulți ani... roști regina încercând să-și ascundă zambetul când omegaul se încruntă și m ai mult, țuguindusi buzele și obraji plini ca o rățuscă. Familia lui sunt ce-i m ai buni tâmplări--

— Ba nu! Toată lumea poate învață din cărți cum și cu ce sa combini lemnul! Se ambalează Yoongi revoltat. Mahon! Tec! Brad! Palisandru! Stejar! Toate sunt lemne tari cu o gamă largă de tonuri !

—... Okay.. um.. Regina își mușcă buza de jos, gândindu-se ce sa facă cu omegaul bodunflat de lângă biroul său care continua sa mănânce în nervi. Si ce făcea Hoseok-- în tot acest timp vru sa spună dar Yoongi răbufnă.

— Tot râdea cu el! Chiar daca nimic nu era interesant sau amuzant! Ce-ți pasa lui de lemne!? Acum regina înțelegea tot. Și a luat cele m ai simple rafturi!  Si cuvintele acelea! Ce naiba înseamnă ciumparlie!

— Ciucărlie. Îl corectează. Înseamnă deal mic.

— Nu-mi pasa!

— Ai dreptate. Cui ii pasa?  Sunt doar niște lemne dragule. Nu-ți bate capul. ... si unde e Hoseok m ai exact?

— " Sa ii arata unde o sa pună rafturile! " Repetă pe un ton gros, răutăcios. Unde e posibil sa le puna!? În pod!

— Și tu cum de ești aici?

— Am fugit.

— Ai fugit? Repetă regină râzând.

— Da. Nu vreau sa stau cu ei. Sa stea doar ei dacă se înțeleg atât de bine!

— Yoongi,  nu fii geloș doar pentru ca au un subiect comun de discuție--

— Nu sunt gelos! Regină își ridică o sprânceană.

— Okay, cum spui tu Yoongi dar sa știi că deși Hoseok se comportă frumos cu ceilalți tu mereu o sa fii special pentru el.

— Nu-mi pasă!-- Mi-a spus-- omegaul se opri brusc gândindu-se ca va întra în probleme.

— Ce ți-a spus?

— Nimic...

— Yoongi.  Își îmbracă rapid papucii de regină strictă. Te rog frumos nu ma face sa ma repet si răspunde-mi.

Omegaul începu să se fastacească iar regina să se îngrijoreze. Își știa fiul. Hoseok era oribil la furie. Era blând dar când i se umplut paharului tăia în carne vie. Era foarte dur în cuvinte si nu se abținea deloc dacă îl aduceai în acel stagiu, iar ea spera, își dorea din tot sufletul ca Yoongi să nu fii gustat din acea furie. Sa nu ii fii gustat nici-un strop din partea rea a fiului său.

— Yoongi.  Spuse ferm indreptându-si spatele. Ce ți-a spus Hoseok.

— Că sunt obraznic...

— Doar atât?

—  A spus " Yoongi te comporți foarte urât în momentul de fata." ... Recită pe o voce micuța intrând din nou în starea submisivă si timidă.

Ca un balon, regina se dezumfla.

— Ai vorbit urât, dragă Yoongi? Întreabă blând regina. Nu-ți da ochii peste cap. Ii atrage atenția. 

Regina era blândă, însă totuși foarte stricta.

— Nu, evident ca nu. Spuse Yoongi încă având acel botic pe buze.

— Yoongi,  te rog frumos să nu ai un limbaj indecent  indiferent de cat nu-ți place o persoana.E foarte urât.  Repetă femeia făcând omegaul să și lipească privirea de poadea.

— Scuz-!

Ușa sa deschis iar Hoseok a întrat fără reținere.

— Yoongi.  Spuse privindu-l brusc și fix. Haide.

— Nu vin cu tine. Se imbufnează  întorcandu-se parțial cu spatele la el.

— Yoongi.  Repetă pe același ton neutru.

— Nu vezi ca am treabă? Lasă-mă în pace. Smiorcăie omegaul îmbufnat strângând săculețul în mână.

— Observ.  Ce treaba importantă ai stând pe jos, numărând particulele de praf.  Se apropie de el ignorându și mama, care si ea la rândul ei îi ignora indreptându-si atenția înapoi spre treburile ei.  Haide Yoongi. Îl prinde de cot și-l ridică, evident retinanduse în al smuci de pe podea arătând cat de nervos este cu adevărat.

Simțea ca nu m ai poate. Ca răbdarea sa este ca un baraj de ciment plin de crăpături și fisuri iar valurile imense de apa care se loveau de el îl vor spulbera cat de curând.

Dar nu putea ii arate lui Yoongi. Nu se putea certa cu el. Nu putea să se rostească la el. Sa ii spună sa termine o data ca și asa are multe pe cap si emoțiile sale sunt pe punctul de a exploda.  Și asta îl înfuria! Ca trebuia sa se abțină atâta.  I ar fii spus că-l urăște dar nu era adevărat. Yoongi îl rănea. Si asta îl debusola. Pentru ca îl iubea. Chiar îl iubea și faptul ca va trebui sa plece curând îl stresa, îl bruia, si nu putea sa ii spună lui Yoongi, " va trebui sa plec, până-n vecini la un idiot care si a pierdut perechea " ), nu, nu putea sa ii spună sa scape o data de povara asta, nu putea sa ii spună fiindu-i frică de reactia lui, altă chestie care-l stresa.

La scos afară din încăpere, degetele sale încă încleștat pe brațul său, tragandu-l pe coridor dar nici el nu știa unde merge m ai exact. Era complet răvășit.

Yoongi, deși se impotrivea, continua sa fie tras de-a lungul holului. Degetele sale sau curbat în jurul degetelor lui Hoseok încercând să-și elibereze mână. Începea să-l doară chiar foarte tare iar Hoseok nu se uita nici-o secundă la el. Cu maxilarul încleștat și sprâncenele aproape lipite privea înainte, înaintând cu pași mari și stabili iar Yoongi se chinuia să țină pasul cu el.

Cu cât încerca sa se elibereze m ai mult, cu atât m ai mult Hoseok îl strângea m-ai tare iar icniturile si scâncetele ii ieseau siroi pe gura. Si asta-l enerva pe Hoseok care nu înțelegea de ce omegaul scoate acele sunete.

— DE CE EȘTI ATÂT DE--! Se întors spre el furios, apoi se opri brusc realizând că erupse, luând pe rând lucrările din fața sa.

Yoongi, ținându-l de mână cu care-l strângea, lărgindu-si rapid strâmtoarea,  avea ochii umezi, respirația accelerată. Se uita la ce cu ochii supărați. Prea supărați, așteptând continuare.

— Ești rau Hoseok,  spuse încet tragându-si bratul treptat din mână sa, îndepărtându-se câțiva pași.

Hoseok nu a făcut nici-un gest să-l oprească.  La privit cum se îndepărtează băgându-si mâinile în par.